Financial Times: Fuziunile și achizițiile americane sunt la un nivel record, în încercarea de a ”înghiți” rivalii europeni.● La ONU, „America first” devine ”America singuratică” ● The Washington Post: "Nu sunt preşedintele globului" ● The Wall Street Journal: Michael Kors Nears, aproape de preluarea Versace, pentru 2,4 miliarde de dolari.● Les Echos Carrefour-Casino, culisele unei preluări eșuate. ● Hurriyet: În culisele întâlnirii lui Erdoğan cu investitorii americani ● LE MONDE: Atac terorist în Iran: Președintele Hassan Rohani acuză "țările mercenare" din Golf și Statele Unite. ● The Guardian: Propunerea lui Sajid Javid privind imigrația relevă nebunia Brexit-ului. Lectură plăcută!
- Financial Times: Fuziunile și achizițiile americane sunt la un nivel record, în încercarea de a ”înghiți” rivalii din Europa
Companiile americane au pornit agresiv la achiziții, ignorând războiul comercial și incertitudinea legată de alegerile intermediare din SUA, în încercarea de a ”înghiți” rivalii din Europa.
Boom-ul economiei americane, dolarul puternic și o Bursă în creștere, plus apetitul pentru achiziții duc piața fuziunilor și achizițiilor către niveluri record.
Gigantul din fashion Michael Kors este la un pas să cumpere Versace, într-un deal care ar putea ajunge la 2 miliarde de dolari. Donatella Versace, care a condus compania alături de fratele ei Santo de la moartea lui Gianni Versace din 1997, a programat marţi o întâlnire cu angajaţii, în care arurma să anunţe vânzarea. Fondul de investiţii BlackStone Group, care deţine 20% din Versace, ar urma să îşi facă exitul odată cu tranzacţia.
Michael Kors a cumpărat anul trecut producătorul de pantofi Jimmy Choo pentru aproximativ 1,2 miliarde de dolari, extinzându-se dincolo de graniţele brandului. Kors vrea să construiască un imperiu multibrand cu sediul în SUA, asemănător cu LVMH sau Kering.
Canadienii de la Barrick Gold- cel mai mare producător local de metale prețioase și numărul 1 în lume în extracția de aur au preluat Randgold Resources pentru 6 miliarde dolari.
Dar cea mai mare achiziție a fost cea a Comcast de către Sky, cu 30,6 miliarde de lire sterline, în timp ce în sectorul radio SiriusXM a preluat cu 3,5 miliarde de dolari furnizorul de muzică digitală Pandora Media.
Experții din întreaga lume sunt de părere că apetitul pentru negocieri a rămas puternic în toate regiunile, în special în India, acolo unde Warren Buffett a făcut prima sa investiție majoră, achiziționând un pachet de acțiuni în Paytm, cea mai mare companie de plăți mobile din India. Asta după ce Walmart a preluat cu 16 miliarde de dolari Flipkart, un gigant din comerțul electronic, rival al Amazon.
Alte titluri din FT:
- La ONU, „America first” devine ”America singuratică”
Adunarea Generală a ONU a fost dintotdeauna, în egală măsură, atât o estradă pentru naționaliști grandomani, cât și un forum pentru promovarea unor obiective comune. Din acest punct de vedere, întâlnirile la nivel înalt de săptămâna aceasta, la care șefi de stat din întreaga lume vor avea ocazia de a se făli cu realizările lor, vor fi un pic diferite. Lucrul care le conferă potențialul de a fi explozive este perspectiva ca președintele american Donald Trump să domine scena, atât în calitate de gazdă cât și de președinte al Consiliului de Securitate, mulțumită președinției rotative a acestuia.
La momentul în care începea anul trecut sesiunea Adunării Generale, dl Trump deja plecase pe propriul său drum. Se retrăsese din acordul climatic al ONU de la Paris. Duelul său pe Twitter cu conducătorul nord-coreean Kim Jong-un inflama tensiunile din peninsula coreeană. Dar existau și motive de ușurare, întrucât el nu-și pusese în practică decât o parte dintre amenințările lansate în cursul campaniei electorale. Acordul nuclear cu Iranul era încă intact și nu începuse nici un război comercial global. Exista chiar și oarece speranță reziduală cum că dl Trump s-ar putea acomoda cu o politică externă mai convențională.
Președintele american a dat însă indicii solide la adunarea de anul trecut cu privire la ceea ce avea să urmeze. „Voi pune întotdeauna America pe primul loc”, le-a declarat el liderilor mondiali reuniți. Efectul pe care l-a avut de atunci punerea în practică a acelor vorbe a fost mai degrabă amplificarea izolării SUA decât consolidarea influenței lor. Chiar și lideri dintre aliații lor tradiționali, precum Franța și Canada, se întreabă acum dacă Washingtonul nu a ajuns să se plaseze în afara legii. „America întâi” devine din ce în ce mai mult America singuratică. Cu excepția vreunei schimbări de caracter, evoluția de săptămâna aceasta a dlui Trump va întări acea idee.
Președintele american spera să prezideze ședința Consiliului de Securitate privind Iranul. La obiecția europenilor, nu va mai fi cazul. O confruntare cu Teheranul riscă să scoată la lumină neînțelegerile dintre SUA și Europa, care, alături de Rusia și China, e hotărâtă să respecte angajamentele asumate în virtutea acordului nuclear, pe care SUA l-au renegat.
Washingtonul speră de asemenea să se folosească de întâlnirile de săptămâna aceasta pentru a obține mai multă cooperare în ce privește menținerea presiunii asupra Phenianului pentru a se denucleariza, prin aplicarea sancțiunilor ONU. Însă și aici tacticile dlui Trump generează reacții adverse. Anul trecut China dialoga cu SUA pe o serie de teme, inclusiv Coreea de Nord. Anul acesta, după impunerea taxelor vamale americane asupra mărfurilor chinezești, Beijingul nu prea mai are motive să o facă. În schimb s-a apropiat mai mult de Rusia, al cărei președinte, Vladimir Putin, îi dădea cu tifla organizației internaționale cu mult înainte de instalarea dlui Trump la președinție.
Între timp, în privința altor chestiuni presante - în primul rând crizele din Siria și Myanmar - ONU este paralizată de interesele contrare ale membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate. Cu excepția unei perioade de vreo 15 ani după încheierea războiului rece, mereu a fost așa. O mare parte a agendei liberale care a înflorit atunci, inclusiv perspectiva asumării de către statele membre a angajamentului privind responsabilitatea de a proteja populațiile amenințate de genocid sau epurare etnică, a fost redusă între timp doar la speranțe deșarte.
Acolo unde dl Trump a făcut un pas în lateral și le-a lăsat mână liberă oficialilor ONU, organizația a fost capabilă de progres - de exemplu, în privința reformării structurilor ei pentru pace și securitate. Mai mult, atunci când America are nevoie de legitimitate pe plan internațional, tot la ONU apelează. Însă în lumea multipolară de astăzi, cu cât Washingtonul acționează mai mult de unul singur, cu atât se simt alte state mai îndreptățite să procedeze la fel. Acest lucru face ca adunarea din acest an să fie plină de primejdie. Dar ea este totodată o oportunitate pentru cei care cred în cooperarea internațională de a-i lua acesteia apărarea, atunci când ea are cea mai mare nevoie.(RADOR)
- The Wall Street Journal: Michael Kors Nears, aproape de finalizarea preluării Versace, pentru 2,4 miliarde de dolari
"Versace se luptă să/și mențină businessul cu accesorii, iar Michael Kors i-ar putea ajuta", spune Robert Burke, fost director executiv al companiei Bergdorf Goodman, în prezent consultant.
Conpania Versace a fost legată vreme de decenii bune de istoria tumultuoasă a familiei Versace, ai cărei membri sunt și acționarii majoritari. Fondată în 1978 de Gianni Versace, brandul a devenit renumit pentru desenele sale cu puternică încărcătură sexuală, cu coloratură puternică și croieli îndrăznețe.
În 1997, domnul Versace a fost împușcat în fața reședinței sale din Miami Beach de către un ucigaș în serie, care l-a vizat la întâmplare. Sora lui, Donatella Versace, care nu are o bogată experiență în fashion, a devenit director de creație al companiei după moartea li Gianni.
Perioada după moartea domnului Versace a marcat o perioadă haotică pentru casa de modă. Doamna Versace s-a luptat cu abuzul de droguri și a urmat chiar un program de reabilitare în 2004, aruncând o umbră peste reputatul brand. Ea s-a recuperat și a reînceput să supravegheze compania.
Nu este clar dacă, după tranzacție, familia Versace va rămâne acționar sau doar vor primi funcții în cadrul companiei.
Și alți pretendenți, cum ar fi Tiffany & Co., au fost implicați în negocieri pentru a cumpăra Versace, spun oameni apropiați firmei de fashion. Dar aceștia s-au retras în fața prețului considerat prea ridicat și de provocările de management.
Gigantul Blackstone Group LP a cumpărat 20% din Versace în 2014, sperând să listeze la bursă firma italiană. Dar s-a renunțat la aceste planuri, iar Blackstone va renunța la participația pe care o are, ca parte a înțelegerii cu Michael Kors. Restul de 80% sunt deținute de doamna Versace, fiica ei Allegra și fratele ei Santo.
În ultimii ani, Versace s-a străduit să sporească vânzările, într-un mediu favorabil cumpărăturilor de produse de lux, cei mai activi cumpărători fiind consumatorii chinezi. Versace a rămas în urmă însă la capitolul marketing digital și în comerțul electronic, pierzând astfel cota de piață în rândul tinerilor.
Alte titluri din WSJ:
- Alunecă din nou Germania către Weimar?
Răspunsul este nu. Problema de azi a imigrației e mult mai limitată decât tarele sociale interbelice.
Agitatorii și adversarii lor mărșăluiau prin oraș. Simboluri naziste purtate la vedere. Lozinci rasiste și antisemite saturau aerul. Brațe înălțate în salutul hitlerist. Sticle aruncate într-un restaurant evreiesc. Un om a murit; mulți alții au fost răniți. Poliția nu era capabilă să-i separe pe combatanți. Charlottesville, Virginia, august 2017
Chemnitz, la sfârșitul lunii trecute: un oraș cu 120.000 de locuitori din fosta Germanie de Est. Pe 25 august grupuri de dreapta au ieșit în stradă ca urmare a presupusei ucideri a unui localnic de către doi imigranți arabi. Ciocnirea a avut loc într-un moment tensionat, în care coaliția fragilă a cancelarului Angela Merkel se scufundă în sondaje. Dacă astăzi ar avea loc alegeri, guvernul și-ar putea pierde majoritatea.
Oricât de oribile vor fi fost ciocnirile dintre antifa și neo-naziști la Charlottesville, numai cineva nesănătos la cap ar fi putut susține că SUA se afundă în fascism. Însă istoria continuă să hăituiască Germania. Chiar și după 70 de ani de dezvoltare democratică neîntreruptă, leitmotivul zilei este aici Weimar: întâiul experiment al Germaniei cu un sistem politic popular după primul război mondial. Experimentul nu a durat decât 14 ani și s-a prăbușit în 1933 în mâinile lui Hitler. Astăzi, un editorialist al revistei Stern vede Germania ajunsă într-un „punct de cumpănă”, gata să degenereze într-un „stat eșuat”. Cotidianul Frankfurter Rundschau trâmbițează: „Berlinul se transformă în Weimar”. Un istoric de la Princeton, Harold James, invocă și el „spectrul Weimar-ului”.
Analiștii stârnesc la rândul lor agitație. În cazul de față, analogia cu Weimar este la fel de convingătoare ca teoria Pământului plat. Nici măcar una dintre condițiile care au conspirat la uciderea democrației germane în anii '20 nu este prezentă în Republica Federală a zilelor noastre.
Să începem cu contextul internațional care a transformat Republica de la Weimar într-un stat-paria încercuit. Deși marile puteri au contribuit din belșug la vina declanșării primului război mondial, Tratatul de la Versailles a îndesat întreaga responsabilitate pentru conflagrație în cârca defunctului Imperiu Wilhelmin. Pacea punitivă impusă de învingători a forțat Germania să cedeze teritorii în est, astfel încât până și partidele democratice ale țării au ajuns curând să adopte o agendă revanșardă.
Totuși, a amenința cu răsturnarea ordinii de după război nu e o bună modalitate de a-ți câștiga prieteni. Consecințele economice ale păcii au fost letale, iar reparațiile de război astronomice pe care Berlinul a fost forțat să le plătească au continuat să-i saboteze revenirea economică. Armata germană a fost redusă la 100.000 de trupe. Lipsiți de apărare, germanii au privit umiliți cum francezii le ocupă nucleul industrial al țării, bazinul Ruhrului, din 1923 până în 1925.
Hiperinflația a pauperizat atât clasa muncitoare germană cât și pe cea mijlocie. Economia abia reușise să se ridice din nou pe picioare când a lovit Marea Criză din 1930, condamnând 30% din forța de muncă să supraviețuiască doar cu un ajutor social mizer de la stat. Scena politică internă oferea condițiile perfecte pentru ascensiunea partidelor comunist și nazist, care au măcinat democrația fragilă și de la stânga și de la dreapta. În 1928 partidul nazist se sforțase din răsputeri să obțină mai puțin de 3% din voturi; în 1932 a câștigat de 14 ori mai multe. Comuniștii și-au dublat și ei procentul. Germania devenise neguvernabilă, un stat eșuat. Guvernele rezistau, în medie, opt luni.
Acum comparați orfanul abandonat de la Weimar cu copilul-minune al Republicii Bonn-Berlin, succesoarea celui de al Treilea Reich, fondată în 1949. În loc să fie secătuiți de reparații de război, succesorii lui Hitler au profitat de Planul Marshall, care le-a repornit forțat economia. În locul unui protecționism feroce a existat liberul schimb. Astăzi țara este încercuită numai de prieteni, o premieră în istoria Germaniei. 14 milioane de refugiați de pe teritoriile germane încorporate de URSS și Polonia au fost reintegrați rapid în anii '50, împreună cu cei expulzați din restul Europei de Est. Astăzi 72% dintre germani afirmă că sunt fericiți să trăiască în democrație.
Având în vedere acest miracol, marșurile de la Chemnitz ar trebui să fie privite ca acela de la Charlottesville: hidoase, rușinoase și terifiante, dar nu o amenințare la adresa țesutului democratic. Cum nu este nici partidul de dreapta anti-imigrație Alternativă pentru Germania, cu toate că a sărit la 13% la alegerile de anul trecut. Asta înseamnă că partidele consacrate dispun de 87%. În 1932 naziștii și comuniștii aveau împreună peste jumătate din vot.
În Republica de la Weimar tot ce putea să se întâmple rău chiar s-a întâmplat, și astfel republica a murit de o supradoză de probleme. Germania contemporană suferă de o singură afecțiune serioasă: imigrația necontrolată prin granițele ei poroase. Aceasta e problema care a dat naștere Alternativei, plus huliganii aferenți împopoțonați cu simboluri naziste, la fel ca cei de-o seamă cu ei din SUA.
Astăzi nu mai există o asemenea supradoză de probleme. Berlinul nu poate stopa complet imigrația nedorită - nici o țară n-o poate face. Însă guvernul Merkel și-a învățat lecția după ce a primit un milion de imigranți în 2015, declanșând astfel insurecția de dreapta. Numărul de noi imigranți a scăzut la un nivel ce poate fi gestionat, de 13.000 pe lună, minus cei vreo 2.000 care sunt expulzați lunar din țară. Democrații de la Weimar și-ar fi pierdut mințile de bucurie dacă ar fi fost obligați să se confrunte doar cu greutățile dnei Merkel.(RADOR)
- The Guardian: Propunerea lui Sajid Javid privind imigrația relevă nebunia Brexit-ului
Secretarul de interne știe că trebuie să mențină deschise granițele Regatului Unit, în ciuda faptului că imigrația a fost motivul crucial al votului pentru Brexit.
Realitatea începe în sfârșit să iasă la lumină. Secretarul de interne Sajid Javid va propune curând, conform presei, ca deținătorii de pașapoarte UE să fie lăsați să treacă liber de serviciul de imigrație „pentru 30 de luni”, în cazul unui Brexit fără acord cu UE în martie. Ei nu vor trebui să solicite viză decât mai târziu, în caz că vor să rămână permanent.
Aceasta ar fi o concesie făcută companiilor, angajatorilor și cancelarului [Cancelarul Eșichierului (ministru de finanțe) - n.trad.] Philip Hammond. Ei arătaseră panicați că ferme, spitale, aziluri, șantiere, hoteluri și restaurante vor trebui pur și simplu să se închidă dacă fluxul lor regulat de forță de muncă din UE, calificată și necalificată, va seca începând din martie. Deja este în declin din cauza perspectivei Brexit-ului. A-l opri sau a-l sufoca prin birocrație ar constitui cel mai atroce act de automutilare comis de un guvern britanic din istoria cunoscută.
Adevărul este că Javid are alte probleme. Este un secret cunoscut de toată lumea faptul că subordonații săi din Biroul de Interne i-au spus că le va fi imposibil să construiască până în martie o frontieră funcțională pentru toți vizitatorii din UE. Iar o frontieră în Irlanda de Nord nici măcar nu și-o pot imagina - acolo continuă cearta pe tema accesului camioanelor, la oameni nici măcar nu s-a ajuns. Libera circulație a cetățenilor UE va rămâne o necesitate, până când vreun grup de reflecție adept al Brexit-ului dur va reuși să conceapă o alternativă la piața liberă continentală a muncii, în favoarea căreia pleda cu atâta ardoare în 1986 eroina lor, Margaret Thatcher. Au 30 de luni la dispoziție ca să o facă, pentru că în caz contrar vorbim de 30 de ani.
Reporterii reveniți săptămâna aceasta de la Salzburg și-au exprimat consternarea legat de faptul că puținor șefi de guvern părea să le pese de Brexit. Era pentru ei un bucluc local minor de la periferia Europei. Erau interesați într-o proporție covârșitoare de migrație. Cu toții se confruntă cu reacții electorale adverse anti-imigrație, și mulți dintre ei impun acum controale la graniță. Deși problema o constituie în principal imigranții din afara UE, granițele deschise vor fi probabil prima dintre cele patru libertăți ale pieței unice care se va prăbuși.
Acest lucru face din Brexit un paradox amar. Cei care au votat pentru el nu și-au făcut niciodată probleme în privința comerțului ori a taxelor vamale, iar sondajele arată că acum își fac. Brexit-ul s-a materializat din cauza îngrijorării privind imigrația. Și fix în momentul în care UE se arată de acord că imigrația e o problemă și începe să lucreze la ea, Regatul Unit fură startul și pleacă trântind ușa. Și acum, colac peste pupăză, secretarul britanic de interne pornește în direcția opusă. Granița Regatului cu UE trebuie să rămână deschisă pentru simplul motiv că el nu o poate închide. Închiderea ar afecta grav economia și oricum, practic vorbind, este imposibilă.
Poate că Javid ar trebui să discute cu aceia dintre colegii săi care vorbesc acum de o „opțiune Canada” pentru Brexit, sfidând angajamentul asumat de Theresa May în privința unei granițe fără fricțiuni. Acea opțiune ar impune controale la graniță pentru toate exporturile - din care doar vreo jumătate ar trece netaxate. Ar necesita de asemenea ca bunurile comerciale britanice, inclusiv alimentele, să satisfacă normele UE, în privința cărora Regatul își va fi predat orice control.
Dacă Javid poate lăsa oameni „să treacă liber” granița din motive de necesitate economică, cu siguranță că poate face același lucru și cu bunurile comerciale. Dar asta se cheamă apartenență la piața unică. Cu fiecare zi care trece, înțelegem tot mai bine că părăsirea ei este cu totul contrar intereselor Regatului. Probabil că nu mulți sunt surprinși de faptul că fanaticii Brexit-ului tind să fie totodată și dintre aceia care neagă existența schimbării climei. (RADOR)
- Les Echos Carrefour-Casino, culisele unei preluări eșuate
Lanțul francez de supermarketuri Casino, ale cărui acțiuni au fost afectate de temerile privind datoriile sale, a anunțat luni că a respins propunerea rivalei Carrefour privind o eventuală alianță, informația fiind, însă, dezmințită de retailerul francez. Casino susține că în ultimele zile a fost contactat de Carrefour pentru o posibilă alianță dar a remarcat reticență autorităților de reglementare în calea unei astfel de afaceri, ținând cont de dominația celor două companii pe piața de supermarketuri din Franța. "Consiliul de Administrație și-a reiterat deplină încredere în strategia Casino de a crea valoare pe bază poziționării sale unice pe piață. De asemenea, Consiliul de Administrație admite obstacolele, în Franța și în Brazilia, în calea unei alianțe cu Carrefour, în special în ceea ce privește concurență și angajații. În unanimitate, Consiliul de Administrație a respins propunerea Carrefour", se arată într-un comunicat al Casino.
Totuși, într-o declarație separată, Carrefour a dezmințit că ar fi "ofertat" vreodată Casino. "Carrefour dezminte că ar fi făcut vreo propunere Casino și este surprins că o asemenea ofertă care nu există a fost supusă spre examinare Consiliului de Administrație al Casino", se arată în comunicatul Carrefour.
În ultima perioadă, Casino se confruntă cu presiuni privind datoriile sale și ale firmei mamă, grupul Rallye. Carrefour realizează majoritatea vânzărilor sale de 88 de miliarde de euro (102,5 miliarde de dolari) în Europa, în timp ce Brazilia este a două sa mare piață, după Franța.
Recent, noul director general al Carrefour, Alexandre Bompard, a prezentat un plan strategic de relansare a activității, ce prevede reducerea costurilor, mii de concedieri și majorarea investițiilor în comerțul electronic, pe fondul concurenței venite de la Amazon, dar și noi parteneriate în China. Carrefour, cel mai mare retailer european și al doilea la nivel mondial după Wal-Mart, va renunță la aproximativ 2.400 de angajați din Franța, printr-o schema de plecări voluntare. În Franța, Carrefour este cel mai mare angajator din sectorul privat, aici lucrând 115.000 dintre cei 384.000 de angajați la nivel global
- LE MONDE: Atac terorist în Iran: Președintele Hassan Rohani acuză "țările mercenare" din Golf și Statele Unite
Hassan Rohani, care, săptămâna aceasta, se va afla la sediul ONU din New York, a învinuit și Statele Unite pentru atacul care a făcut 24 de morţi în Ahvaz.
Reacționând la atacul terorist care, sâmbătă (22 septembrie), a ucis cel puțin 24 de persoane în timpul unei parade militare de la Ahvaz, președintele iranian Hassan Rohani a promis că "riposta Republicii Islamice la orice amenințare va fi dură". Într-un comunicat postat pe site-ul său, Rohani scrie: "Va trebui ca cei care le oferă sprijin în materie de informaţii și de propagandă acestor teroriști să fie traşi la răspundere".
Iranul a convocat imediat trei diplomați europeni, reprezentând Danemarca, Marea Britanie și Olanda. Ambasadorii au ascultat "protestul vehement al Iranului faţă de faptul că țările lor îi adăpostesc pe unii membri ai grupării care a comis atacul terorist", a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe, citat de agenţia oficială de presă IRNA.
"Este inacceptabil ca Uniunea Europeană să nu-i pună pe 'lista sa neagră' pe membrii acestor grupări teroriste atât timp cât ei nu comit crime pe teritoriul european".
Duminică, Hassan Rohani a plecat la New York pentru a se adresa Adunării Generale a ONU. Așa cum au făcut şi alte oficialități iraniene după anunțarea atacului, el a vorbit despre legăturile dintre grupul terorist de comando format din patru bărbați, toți ucişi în timpul atacului, despre țările străine și, mai exact, despre Statele Unite.
"Nu avem nicio îndoială cu privire la identitatea celor care au făcut asta", a spus el, făcând aluzie la grupul separatist arabo-sunnit Al-Ahvazieh. Toate aceste țări mercenare mici. pe care le vedem în regiune sunt susținute de Statele Unite. Sunt încurajate de americani".
"Statele Unite condamnă orice atac terorist de oriunde, punct", a răspuns ambasadorul american la ONU, Nikki Haley, acuzaţiilor iraniene, după care a subliniat: "Cred că ceea ce trebuie să facă Rohani este să privească la el în casă. El se confruntă cu iranienii care protestează. Toți banii care vin în Iran ajung la armata sa. Îşi asupreşte poporul de mult[ vreme".
Rohani s-a abținut să precizeze care sunt "țările mercenare", dar ar putea fi vorba despre Arabia Saudită, marele rival regional, cu care Teheranul a rupt relațiile diplomatice, Bahrain sau Emiratele Arabe Unite. De altfel, însărcinatul cu afaceri al emiratului la din Teheran a fost convocat de Ministerul Afacerilor Externe.
Pentru moment, două grupări au revendicat atacul: gruparea jihadistă Statul Islamic (ISIS), ale cărei ultime revendicări au fost oportuniste, și grupul separatist arabo-sunnit Al-Ahvazieh - pista pe care Iranul o favorizează.
Primele două țări care au reacționat la atentat au fost cei doi aliați principali ai regimului iranian, Rusia și Siria. Președintele rus, Vladimir Putin, a declarat că a fost "îngrozit" de atac și şi-a prezentat condoleanțele.
"Acest eveniment ne amintește de necesitatea unei lupte fără compromisuri împotriva terorismului sub toate formele sale. Aș dori să confirm că noi suntem gata să continuăm să cooperăm cu partenerii noștri iranieni pentru a rezista acestui rău".
Ministerul de Externe sirian a denunțat vehement acest atac "terorist" și i-a avertizat pe cei care "finanțează terorismul în regiune că nu-şi vor atinge obiectivele cu acest gen de crime sordide".
- THE WASHINGTON POST: "Nu sunt preşedintele globului"
Trump o ia singur pe calea lui la întâlnirea cu liderii lumii pe fondul războiului comercial împotriva Chinei
În condiţiile în care ascensiunea rapidă a Chinei constituie o provocare pentru SUA, liderii politici din Washington sunt încrezători că modelul american al prosperităţii va triumfa asupra căii adoptate de rivalul lor comunist.
În vreme ce China a încercat să câştige influenţă globală prin diplomaţie tranzacţională, a asistenţei financiare, SUA au propus un pachet mai amplu - nu doar investiţii ci şi garanţii de securitate şi îndrumare în privinţa drepturilor omului şi statului de drept.
Acum, preşedintele Trump se pregăteşte de întâlnirea cu liderii lumii la Adunarea Generală a ONU de săptămâna aceasta, în plin război comercial frontal, în escaladare rapidă, cu China. Confruntarea se desfăşoară în termenii Beijingului, spun criticii preşedintelui american, în timp ce el i-a iritat pe aliaţii Americii şi i-a subminat pe parteneri, a tratat cu indiferenţă abuzurile în sfera drepturilor omului şi s-a apropiat de lideri autoritari.
Consecinţa este consensul tot mai larg că SUA sub Trump o ia pe un drum singuratic - renunţând ferm la abordarea multilaterală adoptată de liderii din ambele partide politice americane după cel de-al doilea război mondial.
Trump crede că el câştigă disputa comercială cu Beijingul, opunând creşterile record înregistrate la bursele americane lâncezelii recente a economiei Chinei. Economiştii avertizează că s-ar ptuea ca el să subestimeze disponibilitatea preşedintelui chinez Xi Jinping, care şi-a consolidat puterea, de a juca o partidă de durată.
Dincolo de acestea însă, SUA în mandatul lui Trump au cedat teren în alte domenii: angajându-se în dispute comerciale cu Europa, Coreea de Sud, Japonia, Mexic şi Canada; criticând NATO; şi retrăgându-se din acordul climatic de la Paris, din acordul nuclear cu Iranul şi din Parteneriatul Trans-Pacific.
SUA au încercat mult timp să gestioneze ascensiunea Chinei exercitând presiuni asupra acesteia pentru a deveni un actor global mai responsabil şi a se angaja în instituţii multilaterale. Acum administraţia Trump este cea care se îndepărtează.
Săptămâna trecută, consilierul pentru securitate naţională John Bolton a golit de conţinut Curtea Penală Internaţională, declarând că organismul autonom fondat în 2002 la Haga este "mort pentru noi". Casa Albă a anunţat de asemenea că Trump nu va participa la trei summit-uri regionale din Asia de sud-est, în noiembrie, aceasta fiind prima dată din 2013 când un preşedinte american absentează.
Până acum, liderii americani credeau că "putem ceda majoritatea absolută a plăcintei şi această avere relativă o putem schimba pe o creştere spectaculoasă a influenţei", spune Danny Russel, analist de la Asia Society care a ocupat un post înalt în politica faţă de Asia în administraţia Obama. "Dar dacă realmente revenim la un sistem barter mai primitiv, atunci vom pierde asta. Atunci vom concura în condiţiile Chinei - într-un moment când China este în ascensiune. Foarte puţine ţări, dacă există vreuna, cred că din cele două ţări, vin zorii zilei Americii".
La ONU, au spus asistenţii lui, Trump se pregăteşte să amplifice mesajul pe care l-a prefigurat la aceeaşi tribună, anul trecut: cererea ca alte ţări să respecte "suveranitatea naţională" a SUA şi una celeilalte. Asistenţii lui au spus că prezenţa lui Trump la conferinţa ONU - Xi nu participă - demonstrează angajamentul lui faţă de parteneriatele globale. Dar preşedintele a sădit constant îndoieli, prin retorica sa naţionalistă şi acţiunile unilaterale în domeniul comerţului.
"Forţele care ni se opun la Washington sunt aceiaşi oameni care au risipit trilioane de dolari în străinătate, care au sacrificat suveranitatea noastră, care ne-au transferat în exterior locurile de muncă, care au supervizat cel mai grozav transfer de bogăţie din istoria lumii", a spus Trump la un miting în Las Vegas, joi. "În 2016, americanii au votat pentru a respinge acest globalism corupt. Hey, eu sunt preşedintele SUA - nu sunt preşedintele planetei."
În multe privinţe, mesajul "America first" al lui Trump este unul pe care Beijingul îl înţelege. De la preluarea funcţiei în 2012, Xi şi-a propus să readucă China într-un rol dominant în Asia, strategie pe care a prezentat-o ca fiind "Visul chinez".
Procedând astfel, Xi a încercat să împingă SUA şi alte puteri globale afară din ceea ce Beijingul consideră a fi revendicările suverane ale Chinei, numite de liderii ei "interese centrale". Printre aceastea se numără Marea Chinei de Sud, un coridor de navigaţie crucial asupra căruia China şi-a asumat controlul maritim, şi Taiwanul, ţinta unei campanii tot mai intense a Beijingului de izolare diplomatică a insulei.
În acelaşi timp, China a semnalat că va face afaceri cu alte ţări fără a face apel la realizarea unor reforme în stil propriu în sfera guvernanţei şi fără a exercita presiuni vizând drepturile omului.
China a prezentat un acord comercial în Asia de sud-est, numit Parteneriat economic regional cuprinzător, lipsit de acel gen de măsuri de protecţie în domeniul muncii şi mediului care au caracterizat TPP, proiectat a fi un acord cu standarde mai înalte a 12 ţări fără China, de reducere a tarifelor şi instituire a unor noi structuri de reglementare.
Liderii chinezi au iniţiat de asemenea un ambiţios program de investiţii externe "Centură şi Drum" menit a distribui zeci de miliarde de dolari în împrumuturi pentru infrastructură, unor ţări pe care să le atragă în sfera politică a Beijingului.
Celelalte ţări "nu vor neapărat influenţa chineză", a spus Bonnie Glaser, analist în problemele Chinei de la Centrul pentru Studii Strategice Internaţionale. "Dar dacă nu există alternativă, îşi vor asuma riscul unei dependenţe economice pe termen mai lung şi poate chiar al creşterii datoriei pentru a obţine beneficii pe termen scurt. Sunt îngrijorat de asta".
În ultimele luni, ţările se zbat să facă faţă consecinţelor acceptării generozităţii economice a Chinei. Malaysia a anulat două proiecte finanţate din bani din China de teama că acestea vor duce ţara la faliment. Dimpotrivă, nerăbdător să obţină bani de la Beijing, El Salvador a rupt relaţiile diplomatice cu Taiwanul - atrăgându-şi mustrarea Casei Albe.
"Ţările care încearcă să stabilească sau să-şi amplifice relaţiile cu China pentru a atrage investiţii direcţionate de stat... ar putea fi dezamăgite pe termen lung", a spus secretarul de presă al Casei Albe, Sarah Huckabee Sanders. "În toată lumea, guvernele şi-au dat seama că stimulentele economice ale Chinei facilitează dependenţa şi dominaţia economică, nu parteneriatul".
Dar analiştii spun că administraţiei americane îi va fi greu să exercite presiuni asupra altor ţări pentru a se îndepărta de China.
Cu câteva săptămâni în urmă, Departamentul de Stat a rechemat temporar trei ambasadori din ţări latino-americane care au rupt relaţiile cu Taiwanul. Acest lucru se întâmpla în timp ce Xi îi primea pe liderii din 53 de ţări africane la Beijing şi promitea noi investiţii şi pachete de credite de 60 de miliarde de dolari pentru continent.
"Le va fi greu să constrângă ţările să aleagă", a spus Brian Klein, fostă oficialitate la Departamentul de Stat care şi-a desfăşurat activitatea în China şi India. "China aruncă mulţi bani".
Aliaţii Casei Albe au lăudat poziţia mai intransigentă adoptată de Trump faţă de Beijing. Daniel Blumenthal, funcţionar la Pentagon specializat în Asia din administraţia George W. Bush, a complimentat administraţia pentru consolidarea legăturilor de securitate cu Japonia şi abordarea ameninţării nuclare nord-coreene.
Dar în domeniul drepturilor omului, Blumenthal a spus că Trump a ratat ocazia prin eşecul de a condamna detenţia a unui număr estimat la 1 milion de musulmani uiguri care zac în "tabere de reeducare" în vestul Chinei. De asemenea, preşedintele nu a spus nimic public despre persecutarea celor peste 600.000 de musulmani rohingya din Myanmar, numită de ONU "epurare etnică".
Chinezii vor să facă multe afaceri şi diplomaţie în ţările majoritar musulmane şi dacă va fi evidenţiat un abuz masiv în sfera drepturilor omlui, China va trebui să răspundă", a spus Blumenthal, care actualmente este analist la American Enterprise Institute.
Pentru ţările care evaluează modalitatea de a se angaja alături de cei doi giganţi economici, incertitudinea stă în întrebarea fără răspuns dacă războiul comercial al lui Trump este un joc tactic menit a spori exporturile SUA, sau un demers mai strategic de a pedepsi China şi a scădea dependenţa economică a economiei americane de rivalul său, spune David Dollar, analist la Brookings Institution.
Duminică la Fox News, secretarul de stat Mike Pompeo a spus că administraţia este hotărâtă să silească China "să se comporte într-un fel astfel ca, dacă vrei să fii o putere, o putere globală", ţara trebuie să respecte "principiile fundamentale ale comerţului în lumea întreagă - corectitudine, reciprocitate".
Dar Dollar, care a fost emisar în China al Departamentului Trezoreriei din 2009 până în 2013, a spus: "Eu nu cred că administraţia ştie clar ce face. Alte ţări sunt derutate. Noi am iniţiat o mulţime de măsuri comerciale împotriva altor ţări şi am transmis un semnal de retragere din lume".
- HÜRRIYET: În culisele întâlnirii lui Erdoğan cu investitorii americani
Preşedintele Erdoğan este în SUA, pentru reuniunea ONU. În programul lui Erdoğan, este prevăzută o întâlnire cu Trump. Însă, înainte de a pleca în America, Erdoğan a lăsat o portiţă deschisă, spunând: "Dacă vine vreo solicitare din partea SUA, o vom evalua. Acum nu este nimic stabilit". Nu ar trebui să fie o surpriză dacă la reuniunea ONU sau la masă va exista un contact surpriză. După tensiunile care au apărut în ultima perioadă, fiecare dintre părţi are nevoie de dialog. Mai mult decât oricând. La fel de important este ca după contactele din America, Erdoğan să ajungă în Germania. Vizita în Germania este extrem de importantă din perspectiva relaţiilor cu Uniunea Europeană.
În dezvoltarea relaţiilor dintre ţări şi în depăşirea crizelor, economia reprezintă unul dintre cele mai importante canale. În acest sens, aş dori să mă refer la culisele întâlnirii pe care a avut-o pe 19 septembrie preşedintele Erdoğan cu reprezentanţii din Turcia ai companiilor americane.
Asigurările lui Erdoğan
La reuniune au participat reprezentanţi ai unor giganţi mondiali precum Microsoft, Citibank, Google, Amazon, Philip Morris, Boeing, Pepsi Cola, Coca Cola şi IBM. Spre deosebire de atmosfera rece a relaţiilor politice turco-americane, reuniunea economică la care au luat parte reprezentanţi ai aproximativ 30 de companii americane mari a avut loc într-o atmosferă caldă. Participanţii au fost relaxaţi pentru că Erdoğan nu a impus o limită de timp întâlnirii, a dat cuvântul pe rând tuturor reprezentanţilor companiilor şi a răspuns mai multor potenţiale întrebări printr-un discurs pe care l-a ţinut la începutul reuniunii. Erdoğan a început spunând că "Nu doresc ca problemele cu SUA să afecteze lumea afacerilor" şi a încheiat arătând că "Nu vom face rabat de la principiile pieţei libere".
Nu a scăpat neobservat faptul că preşedintele Erdoğan a notat pe rând toate subiectele care au fost discutate în cele trei ore ale reuniunii. L-au întrebat "Ascultaţi cu atenţie şi notaţi fiecare subiect. A câta reuniune este pe astăzi, cum puteţi fi atât de în formă, care este formula?". Erdoğan le-a răspuns "Însufleţirea dvs ne ţine în formă". După ce le-a cerut date reprezentanţilor companiilor referitor la creşterea economică şi domeniile de activitate din Turcia, Erdoğan i-a întrebat "Cum vă puteţi majora investiţiile din Turcia? Ce puteţi face în acest sens?". La finalul reuniunii, Erdoğan le-a dat reprezentanţilor companiilor asigurări foarte importante. "Simţiţi-vă ca acasă. Dacă aveţi probleme, eu sunt aici". Iar firmele americane i-au răspuns "Nu credem că în alte ţări există un astfel de mediu pentru investitorii străini".
Mesajele desprinse în urma reuniunii vor fi transmise la centru într-o formă pozitivă. Investitorii spun că vor face demersuri prin intermediul Camerei de Comerţ americane pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu Turcia
Mesajul lui Erdoğan despre Brunson
Una dintre problemele înregistrate în relaţia cu SUA, situaţia pastorului Brunson, a fost discutată la reuniune (Pastorul american Brunson este în închisoare în Turcia, fiind acuzat de relaţii cu Mişcarea Gülenistă, organizaţie considerată teroristă de către Ankara - n.red.). Preşedintele Erdoğan a transmis mesaje clare:
"Nu puteţi rezolva situaţia ameninţându-ne. Nu ne puteţi spune, dacă nu faceţi asta în 48 de ore, vă vom face aşa sau aşa. Aici nu e o republică bananieră". Şi este importantă încă o declaraţie: "Chiar dacă nu noi suntem cei care au generat criza, vrem să fim soluţia. Dar nu cu astfel de abordări".
Cred că în timp ce Erdoğan sublinia că ne dorim o rezolvare, de fapt arăta adresa soluţiei. Erdoğan spune "Nu se poate în acest mod". Când a izbucnit criza cu America pe tema lui Brunson, în urma ameninţărilor lui Trump, noi am spus: "America nu doreşte rezolvarea acestei crize. Dacă ar fi dorit, nu ar fi recurs la această abordare". Dar dacă sunteţi atenţi, America este tăcută de ceva timp. Şi-a schimbat stilul. De aceea este important că privim spre procesul lui Brunson din 12 octombrie în lumina acestui nou mesaj.
