Războiul tarifar dintre Washington şi Beijing cunoaşte o escaladare care ameninţă stabilitatea comerţului mondial. Dacă ar urma să aibă efectul unui bulgăre de zăpadă, unda de şoc protecţionistă ar putea pune capăt unei lungi perioade de globalizare economică cu consecinţe incalculabile. Nu suntem în această situaţie. Dar s-a creat o relaţie de forţă fără precedent între prima putere a lumii "dezvoltate" pe de o parte şi prima economie a lumii "în curs de dezvoltare" de cealaltă. Miza lui? Guvernanţa economică mondială, potrivit unui editorial Le Temps, citat de Rador.
O ţară bogată şi săracă
Cu sau fără Trump, Statele Unite şi o majoritate a ţărilor "occidentale" sunt din ce în ce mai deranjate de creşterea puterii Chinei. Nu acţionează ea pe două planuri? E problema gigantului chinez, care este în acelaşi timp bogat şi sărac. Bogat în termeni macroeconomici şi sărac dacă ne uităm la PIB pe cap de locuitor.
Or, la OMC, în instanţele internaţionale, Beijingul se foloseşte de statutul de ţară emergentă beneficiind de clauze de protectie a pieţei sale, în vreme ce ponderea economică plasează China în poziţia de a dicta viitoarele reguli ale comerţului. Nu este "echitabil", apreciază Washingtonul. Regulile jocului trebuie să fie aceleaşi pentru toţi.
Această constatare este larg împărtăşită de europeni şi japonezi. Rămâne de văzut cum să determini China, ţara care a beneficiat cel mai mult de globalizare, să accepte să-şi deschidă mai mult piaţa. Donald Trump a ales în mod unilateral arma războiului tarifar în numele luptei contra dezechilibrelor comerciale. Este o alegere absurdă şi periculoasă. Absurdă pentru că această armă nu va reechilibra absolut nimic într-un lanţ de producţie de acum globalizat. Periculos deoarece alimentează naţionalismul.
Speranţa unui acord
Dar nu este acesta singurul limbaj pe care îl înţelege Beijingul? Guvernul chinez afirmă că vrea să riposteze la asalturile americane răspunzând cu lovitură pentru lovitură. El se crede în poziţie de forţă pentru a rezista. Xi Jinping nu-şi poate permite să pară slab în ochii susţinătorilor săi în interiorul Partidului Comunist.
Realitatea este că economia chineză suferă şi că Beijingul trebuie să-şi accelereze reformele - sau mai exact să facă ce a promis de prea mult timp fără ca aceste promisiuni să fie urmate de efecte. În acest stadiu al confruntării, rămâne speranţa că va fi găsit un acord între Washington şi Beijing după alegerile de la jumătatea mandatului în Statele Unite. Este pariul pe care îl fac pieţele. Un pariu de care depinde viitorul nostru.
