Sunt mai multe versiuni ale fabulei Greierele și Furnica. Toate au un lucru în comun: mesajul. Pe scurt, Furnica lucrează toată vara și pune deoparte resurse pentru iarnă. În același timp, Greierele cântă și se bucură de sezon. Iarna vine „nota de plată”: Greierele are nevoie de mâncare și nu are, iar Furnica stă liniștită și refuză să-l împrumute. Să presupunem că statul este Greierele, iar Furnica instituțiile internaționale. Ce avem astăzi? Creștere economică record, cheltuielile statului sunt cu mult peste acest nivel, deci este vară, iar Greierele cântă liniștit, la un volum ridicat. Crizele sunt ciclice, iar mărturie este istoria.
Foarte pe scurt:
- În condițiile creșterii economice, Guvernul nu a investit mare lucru în economie
- Cheltuielile cu infrastructura, deși ar trebui să fie în urcare, acestea au scăzut anul trecut
- Germania, de exemplu, deși este dezvoltată în această zonă, continuă să mărească sumele alocate
- 62 de lei din 100 de lei cheltuiți merg către asistență socială și salariile bugetarilor, bugete care au crescut anul trecut și urcă și în acest an cu două cifre
Dacă ne uităm la cifre, în ultimii ani vedem că România a înregistrat creștere economică în urcare, odată cu estomparea crizei economice.
Sursa datelor: CNP
În condițiile în care România a avut o creștere mare a PIB-ului real, iar pentru acest an este estimat de către autorități un procent de 5,5%, deși analiștii și instituțiile internaționale atrag atenția asupra unui nivel în jurul a 4%, cheltuielile au urcat mult.
Surse: MFP, CNP și HotNews.ro
Am luat ca perioadă de referință 2012-2017, de când a început România să-și revină după criza începută în 2008-2009. Dacă ne uităm pe situația din ultimii ani, vedem că au urcat cheltuielile bugetare într-un ritm ușor, chiar în jurul creșterii economice până în 2015. Singurul an în care acestea au coborât, în jurul a -1%, a fost în 2016, în timpul Guvernului Cioloș. În 2017, în schimb, aprecierea este foarte mare, cu un plus de 14%, mult peste creșterea economică de 6,9%. Poate cineva ar putea spune că este bine, din cauza faptului că au urcat investițiile dar, așa cum se poate vedea, creșterea acestora nu a fost mai mare, ci mai mică, în condițiile unui deficit de circa 2,8% din PIB.
Astăzi, situația la șapte luni arată o creștere de 18% a cheltuielilor bugetare, adică de trei ori mai mare decât creșterea economică prognozată de autorități. Ministerul Finanțelor o poate pune pe seama investițiilor, că acestea au urcat cu 60%. E adevărat, dar nivelul este undeva la 8,2 miliarde lei, iar dacă nu va continua creșterea acestora, în final tot la nivelul anului trecut sau mai jos se vor situa. Anul trecut au totalizat 19,9 miliarde lei. Practic, din 100 de lei cheltuiți, 7 lei au mers pe investițiile statului. Este foarte posibil ca procentul de 60% creștere pe investiții să decelereze galopant în următoarele luni, dacă ritmul scade, fiind deja semnale în acest sens. În iunie, de exemplu, procentul de creștere era de 72%.
Asistența socială și cheltuielile de personal au „mâncat” cei mai mulți bani
Să nu ne îngrijorăm, momentan, de datoria publică, deși aceasta aproape că s-a dublat în ultimii 8 ani și jumătate, în termeni nominali. Atâta timp cât vom avea deficit bugetar, aceasta va crește și atâta timp cât vom avea creștere economică mare, ea va scădea ca procent din PIB. În teorie, dacă faci deficit bugetar în perioada de creștere economică, probabil că bagi totul în investiții, ceea ce îți întărește economia și ridică nivelul de trai al populației pe termen lung. Nu vedem așa ceva la nivelul autorităților, de exemplu. Să luăm ca exemplu anul 2017, pentru că a fost încheiat și deținem toate cifrele. Investițiile au avut o rată de creștere mică, în contextul aprecierii mari ale cheltuielilor bugetare. Unde a mers creșterea? Mare parte în cheltuieli de personal (creștere de 22% a sumei), reprezentând 25% din totalul cheltuielilor, și Transferuri unde intră, bineînțeles, cheltuielile cu asistență socială care reprezintă peste 33,5% din total cheltuieli, care au crescut cu 13%, anul trecut (la 92,5 miliarde lei).
Este adevărat, pe partea de cofinanțare a proiectelor europene din noul cadrul financiar s-a realizat o urcare 195%, la 18 miliarde lei, dar reprezintă 6,8% din buget.
Sursa: MFP
Situația la șapte luni din 2018 este, bineînțeles, îngrijorătoare, cu o creștere de 18% ale cheltuielilor bugetare, unde cheltuielile de personal au urcat cu 25%, iar asistența socială cu 13%. Aceste două segmente, cumulate, înseamnă 62% din totalul cheltuielilor (28,5% din totalul cheltuielilor – de personal și 34% - asistența socială). Cu alte cuvinte, 62 de lei din 100 de lei cheltuiți merg către aceste două categorii.
Ne-am uitat puțin la una dintre țările din Vest. Am luat Germania, ca exemplu, în privința cheltuielilor. A avut în 2016 o creștere economică de 1,9%, iar în 2017 de 2,2%, conform datelor Comisiei Europee. În aceste condiții, cheltuielile au crescut doar cu 1,8% în 2016, puțin sub creșterea economică, și cu 3,8% în 2017, cu 1,6 puncte procentuale peste creșterea reală a PIB. Dacă ne uităm câți bani consumă pe salarii și asistență socială, anul trecut circa 42% din buget au mers spre această zonă, comparativ cu România unde avem peste 60%, ceea ce înseamnă că ne rămân mai puțini bani pentru alte lucruri, precum investițiile.
Anul trecut România a mai avut, de exemplu, cheltuieli în scădere pentru transporturi (-9,3%). În Germania, de exemplu, conform datelor Ministerului de Finanțe (german), acestea au fost într-o continuă creștere în condițiile unei infrastructuri dezvoltate, cu 4% în 2017, dar din 2014 până în 2017 acestea au urcat cu 28%. Noi, cu o lipsă de autostrăzi pe zona infrastructurii, am înregistrat o diminuare, anul trecut.
În linii mari, cam asta înseamnă „vara românească” din Greierele și Furnica: creștere economică, cheltuieli de personal și asistență socială uriașe, cheltuieli de investiții mici și datorii în creștere.
Ce se întâmplă când vine „iarna”?
„Winter is coming” este titlul primului episod din Game of Thrones, dar putem extrapola sintagma la povestea noastră. Am avut ultima iarnă acum câțiva ani și ce s-a întâmplat în afara faptului că au fost reduse salariile cu 25% etc.? Ne-am împrumutat. De unde? De la Furnică.
Apropo, încă mai avem de plătit din împrumutul contractat în 2009 de la FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană circa 2 miliarde euro. Banii către FMI au fost achitați, dar până în 2023 mai avem de rambursat către celelalte două instituții. Problema va fi, în contextul scăderii economice, faptul că datoria publică va crește ca procent din PIB, atât în urma împrumuturilor noi de la instituții internaționale, de la bănci (la dobânzi mari), cât și în urma unui PIB mai mic.
Așadar, dacă vine o criză, de exemplu, în 2020 (este doar un exemplu, nu spunem că o să apară atunci sau nu, dar va veni cu siguranță), România va trebui să facă un nou împrumut, în contextul cheltuielilor deja foarte mari. Dacă în fabula menționată Furnica nu-l ajută pe Greiere, România va primi ajutor dar la costuri mari și cu anumite condiții, la fel ca la ultima criză, unde cea care a avut de suferit a fost populația și, implicit, mediul privat.
Presupunem, în Greierele și Furnica, faptul că Greierele nu învață din propriile greșeli și an de an ajunge în aceeași poziție. Situația este asemănătoare cu România, pentru că nu am văzut o îngrijorare din partea autorităților în acest sens. La fel cum Greierele a cântat toată vara, noi ne-am lăudat în fața celorlalți europeni cu creșterea noastră record, realizată artificial prin creșteri de salarii la bugetari și asistență socială, bani care s-au dus în consumul ce a alimentat creșterea PIB-ului.
Ce ne facem dacă instituțiile internaționale vor spune că ne acordă împrumutul cu anumite condiții mai dure, precum realizarea de excedent bugetar după revenirea economică, ca în cazul Greciei? Bineînțeles, România nu are o datorie la fel de mare, dar să nu uităm că măcar Grecia are o infrastructură dezvoltată. Noi nu avem nici măcar atât.
În final, criza va veni, iar într-una dintre versiunile baladei, cea a lui Jean de La Fontaine, Furnica îi spune Greierului:
„Joacă astăzi dacă poţi”.
2
2
