“Acum câțiva ani, în exact același loc, v-am spus că Europa este iubirea vieții mele. Încă iubesc Europa și o voi iubi în continuare”.

Tana FoarfaFoto: Arhiva personala

Jean-Claude Juncker, Discurs despre Starea Uniunii, 12.09.2018

• articol de Tana Foarfă și Mihaela Popa

Pe 12 septembrie 2018, actualii membrii ai Parlamentului European au ascultat ultimul discurs despre Starea Uniunii al Președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, un discurs mai reținut și mai puțin politic față de cel de anul trecut. Cu o nostalgie prezentă pe toată durata discursului, Juncker a început prin referințe către istorie, dar “nu pentru că am fi aproape de o catastrofă acum, ci doar pentru că UE este garantul păcii. Ar trebui să fim bucuroși că trăim pe un continent pașnic, acest lucru fiind posibil datorită UE. Haideți să arătăm Uniunii Europene mai mult respect”.

Ne așteptam cu toții la un bilanț nu doar al anului în curs, dar și al întregului său mandat. Cu toate acestea, Juncker nu a dorit să analizeze în detaliu activitățile mandatului său, ci a dorit să vorbească despre ceea ce rămâne de făcut: “Vom lucra în fiecare zi pentru a perfecționa această Uniune imperfectă. (…) Fără laude, fără felicitări. Modestie și muncă: aceasta este atitudinea pe care o va adopta Comisia în continuare. Aceasta este agenda noastră pentru lunile ce vor urma.”

Discursul său a dorit să sublinieze eforturile care mai sunt de realizat până la alegerile europarlamentare și înainte de întâlnirea liderilor de la Sibiu din mai 2019, fiind o invitație la reflecție pe tema unor propuneri ale Comisiei ce vor să închidă anumite priorități cu succes sau vor să dea un suflu nou ambițiilor europene.

Ce mai rămâne de făcut

În 2014, atunci când a preluat șefia Comisiei Europene, Juncker a prezentat 10 priorități ale mandatului său: un nou impuls pentru locuri de muncă, creștere și investiții; o Piață Unică digitală conectată; o Uniune Energetică rezilientă cu o politică futuristă pentru schimbările climatice; o piață internă mai integrantă și mai echitabilă cu o bază industrială mai consolidată; o Uniune economică și monetară mai integrantă și mai echitabilă; o politică de comerț echilibrată și progresistă care să valorifice globalizarea; o arie a justiției și drepturilor fundamentale bazată pe încredere reciprocă; către o nouă politică a migrației; un actor global mai puternic; o Uniune a schimbării democratice.

Astăzi, Jean-Claude Juncker a afirmat: “Comisia a înaintat TOATE propunerile și inițiativele anunțate în 2014. Jumătate dintre acestea au fost deja adoptate de Parlament și Consiliu, 20% dintre acestea sunt în curs de adoptare iar 30% sunt încă în dezbateri”.

Președintele Comisiei Europene a menționat câteva realizări economice, comerciale, sociale și politice: crearea a 12 milioane de locuri de muncă pe teritoriul UE din 2004 și până în prezent, o Uniune cu 239 milioane de cetățeni ca forță de muncă; rata de șomaj în rândul tinerilor este la 14.8%, un procentaj mare dar totuși la un minim istoric din 2000; Fondul European pentru investiții strategice a avut succes, deținând acum un buget de 400 miliarde euro; UE a încheiat acorduri comerciale cu 70 de țări, unele adesea contestate dar necesare pentru exportul standardelor înalte europene în țări terțe în materie de siguranță alimentară, drepturile lucrătorilor, drepturile consumatorilor; unitatea europeană demonstrată prin succesul programului spațial Galileo.

Discursul cu orientare clară către viitor a fost abordat de Juncker cu pragmatism, îndemnând Parlamentul și Consiliul UE să colaboreze pentru a-și putea îndeplini ambițiile din 2014 înainte de alegerile europene. Dorește astfel ca instituțiile europene să arate cetățenilor europeni realizările concrete acestor 5 ani, deoarece “europenilor care merg la vot în mai 2019 nu le pasă de propunerile Comisiei (…), vor să le vadă puse în practică”

Astfel, avem parte de propuneri punctuale foarte variate:

1. O monitorizare mai atentă a măsurilor anti-spălare de bani, pentru un sector financiar și bancar stabile. Deși UE are reguli clare împotriva spălării de bani, cazuri recente în câteva bănci de pe teritoriul UE au dus la chestionarea supervizării și implementării acestor reguli pe teritoriul european.
2. Deoarece “nu putem continua să ne chinuim să găsim soluții ad-hoc de fiecare dată când vin vapoare cu migranți pe continent”, Comisia vine cu 3 propuneri care să asigure o solidaritate europeană completă pe tema migrației și o protecție mai mare a granițelor externe ale Europei. Inițiativele reprezintă dovada “reînvierii artei pierdute a compromisului” pe reforma curentă a sistemului UE de acordare a azilului. Vorbim în mare despre propuneri de consolidare a FRONTEX și a Agenției Europene pentru Azil pentru a susține o capacitate operațională constantă și propuneri de eficientizare a procedurilor de repatriere pentru a dezvolta o migrație legală.
3. Propunere de încetare a trecerii la ora de vară și de iarnă, oferind statelor membre libertatea de a decide singure dacă doresc să aplice ora de vară sau de iarnă.
4. O arhitectură financiară mai eficientă pentru a susține investiții în afara UE. Comisia dorește o colaborare mai mare între actorii de dezvoltare multilaterală și națională și dorește să atingă provocările și oportunitățile din vecinătatea UE, în special în Africa, toate sub instrumentul de dezvoltare a vecinătății și cooperare internațională.
5. Probabil cea mai importantă propunere este o alianță UE-Africa pentru a spori relațiile economice și a crește investițiile și locurile de muncă. “Africa nu are nevoie de milă, are nevoie de un parteneriat real și corect. Iar noi, europenii, avem nevoie de acest parteneriat în egală măsură. Această alianță (…) va duce la crearea a 10 milioane de locuri de muncă în Africa în următorii 5 ani.  Cred că ar trebui să dezvoltăm numeroasele acorduri comerciale cu țările africane într-un acord comercial între continente, ca un parteneriat economic între egali.”
6. Noi reguli pentru a înlătura conținutul considerat terorist de pe internet în mai puțin de o oră, în cadrul obiectivului de combatere a propagandei teroriste, în scopul asigurării siguranței cetățenilor.
7. În vederea pregătirii alegerilor europarlamentare de anul viitor, Comisia propune un set de măsuri concrete ce includ transparența reclamelor politice online, posibilitatea de a impune sancțiuni pentru utilizarea ilegală a datelor personale în scopul influențării rezultatelor alegerilor europarlamentare.
8. Competență oferită Biroului Procurorului Public European pentru lupta împotriva terorismului inter-statal, oferind posibilitatea unei coordonări mai mare între statele membre.
9. Cea mai îndelung discutată propunere este trecerea la un nou sistem de vot în unele domenii de politică externă, de la unanimitate la majoritate calificată. Pentru ca UE să aibă un rol mai pronunțat la nivel global, pentru a “ne îmbunătăți capacitatea de a vorbi cu o voce unitară în politica noastră externă”, este nevoie de un proces decizional mai eficient în Politica externă și de securitate comune a UE. Comisia a identificat 3 domenii în care un vot prin majoritate calificată ar fi necesar: un răspuns colectiv în atacurile asupra respectării drepturilor omului, aplicarea eficientă a sancțiunilor și  gestionarea misiunilor de securitate și apărare.

O Comisie politică?

La preluarea mandatului în 2014, Juncker a promis că va institui o Comisie profund politică, cu o echipă de comisari cu experiență politică. Își exprima în același timp dorința ca politica să cântărească mai mult în procesul decizional, iar Președintele Comisiei să nu fie un simplu purtător de cuvânt. Cu toate acestea, Juncker a decis să nu se implice personal în campania referendumului din Marea Britanie pe Brexit, deoarece Comisia nu este populară printre britanici, în ciuda faptului că a susținut în numeroase rânduri că Brexit-ul ar fi o catastrofă. Singurul lider european care a reacționat la campania anti-europeană a lui Boris Johnson a fost Donald Tusk, în mod paradoxal, persoana care a fost des criticată că este un simplu purtător de cuvânt (deși competențele funcției sale sunt limitate).

În 2014, Europa încă își revenea din criza economică, naționalismul și populismul creșteau în popularitate, iar Europa urma să cunoască criză după criză. De multe ori, Bruxelles-ul și în special Comisia, au fost țapul ispășitor pentru orice problemă, iar Comisia a fost des criticată pentru cum a răspuns și a trecut aceste teste care au pus în pericol însăși existența proiectului european. Comisia s-a găsit des în situația în care nu a putut fi vocală pe probleme naționale din cauza limitelor impuse de tratatele europene, fapt ce a alimentat argumentele euroscepticilor (și nu numai) despre incapacitatea UE de a găsi soluții sau despre relevanța proiectului european.

Făcând referire la momentele de tensiune prin care a trecut în mandat, Președintele a dorit să “aplaude poporul grec pentru efortul herculean” de a depăși criza prin care au trecut și a dorit să menționeze faptul că aceste eforturi sunt în continuare subestimate de alți europeni, subliniind astfel criticile aduse de unele state membre în momentul stabilirii programului de asistență financiară a Greciei.

De asemenea, Juncker a reiterat poziția Comisiei pe Brexit, menționând cele 3 principii pe care se bazează negocierile actuale: Comisia cere guvernului Britanic să înțeleagă că un stat membru care părăsește UE nu poate avea aceeași poziție ca a unui stat membru, nu mai poate face parte din piața unică în general sau pe alese; instituțiile europene sunt loiale și solidare Irlandei, doresc o soluționare a problemei graniței cu Irlanda de Nord și vor reacționa dacă guvernul Marii Britanii nu își asumă responsabilitățile acordului Good Friday; Comisia e de acord cu propunerea premierului britanic de a dezvolta un nou parteneriat, cu punct de pornire o zonă de liber schimb între Marea Britanie și UE.

Comisia Juncker a fost pusă la încercare în actualul mandat și de criza refugiaților declanșată în 2015. Valurile de refugiați ajunse pe țărmurile europene au expus nu numai o legislație europeană deficitară în domeniul azilului, migrației, securității și al controlului frontierelor, ci și o criză a solidarității, care s-a transformat treptat într-o criză politică. De la condițiile în centrele de primire din Italia și Grecia, ritmul lent de a găsi soluții de acomodare, de integrare, modul de gestionare a frontierelor, la acordul cu Turcia, la politica de întoarcere a refugiaților, UE a fost ținta criticilor în special a ONG-urilor umanitare, dar și a organizațiilor internaționale, cu precădere Națiunile Unite. În același timp, statele membre au fost puse în situația de a accepta cote naționale de refugiați, iar refuzul unor țări precum Ungaria, Polonia și Cehia au declanșat numeroase proceduri de încălcare a dreptului comunitar cu posibile sancțiuni financiare.

Pe baza acestei crize, urma să se declanșeze în cascadă o altă criză, cea a statului de drept. Ungaria avea să cunoască un val de naționalism, amestecat de cele mai multe ori de minciuni din partea liderilor politici, propagandă anti-UE și discursuri de incitare la ură și discriminare. Din nou, Bruxelles-ul, sau generalizat “străinii” (a se citi George Soros, ONU, NATO, Berlin, Paris) au fost țapii ispășitori. Pozând în garantul identității maghiare și a Europei creștine, Viktor Orban s-a asigurat mai întâi de acapararea statului, asigurându-și totodată încă un mandat de prim-ministru. Instituțiile europene și-au exprimat de nenumărate ori preocuparea privind funcționarea sistemului electoral, constituțional, independenta presei, corupției și conflictelor de interes, libertatea de exprimare, de religie, de asociere,a drepturilor minorităților, migranților și refugiaților. După 3 ani de dialog politic și numeroase proceduri de încălcare a dreptului comunitar, Parlamentul European a votat ieri, pe 12 septembrie, în sesiunea plenară de la Strasbourg, cu o majoritate covârșitoare (448 pentru, 197 împotrivă, 48 abțineri), declanșarea Articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene. Cel mai probabil Ungaria va ieși doar marginalizată și cu reputația internațională pătată, pentru că Articolul 7 nu implică sancțiuni imediate. Guvernului de la Budapesta i se va da ocazia într-o primă etapă să dovedească revenirea la valorilor fundamentale europene. Suspendarea drepturilor de vot în Consiliu ale Ungariei cere unanimitate, ceea ce este foarte puțin probabil să se întâmple. Declanșarea articolul 7 împotriva Ungariei vine la mai puțin de un an de la decizia Comisiei Europene de a lansa aceeași procedură în cazul Poloniei.

Criticile cel mai des auzite la adresa instituțiilor europene sunt legate fie de reacțiile întârziate, de durata prea lungă de dialog politice, lipsa de soluții sau instrumente europene pentru sancționarea Ungariei, Poloniei, României pentru încălcarea unui principiu fundamental al UE, statul de drept. Prin votul de ieri, Parlamentul a trimis un semnal de alarmă că nu mai tolerează subminarea Uniunii Europene din interior. Următoarea pe lista ar putea fi România.

Dar nu toate crizele au fost depășite. Patru ani mai târziu, Juncker se vede nevoit să denunțe același naționalism nesănătos ca în 2014 și speră întoarcerea la un “patriotism luminat”, dublu, național și european, care nu se exclud reciproc.

România în UE – momentul 2019

În comparație cu discursul din anul precedent, numele României nu a fost rostit la fel de des. Însă țara noastră a fost vizată de aproape toate elementele discursului Juncker nu doar prin prisma faptului că este stat membru, ci pentru că în prima jumătate a anului 2019 România va fi în prim-planul activității de la Bruxelles prin 2 mari momente: deținerea, pentru prima dată de la aderare, a Președinției Consiliului UE, și organizarea Summitului de la Sibiu.

Liderii români trebuie să țină cont de elementele menționate de Președintele Juncker și să înțeleagă faptul că există presiune și așteptări de la noi. În primul rând, Juncker a subliniat importanța adoptării propunerilor în discuție și a celor descrise astăzi înainte de alegerile europarlamentare. Guvernul României va prezida formațiunile Consiliului UE, cu rol de co-decizie în procesul de adoptare a inițiativelor Comisiei și prin urmare va trebui să depună eforturi considerabile dacă va dori să adopte propunerile legislative și să avanseze pe sectoare cheie.

Sibiu

Summitul de la Sibiu va avea loc la 6 săptămâni după finalizarea Brexit și cu 2 săptămâni înainte de alegerile europarlamentare. România, fiind gazda acestui summit, va trebui să arate nu doar că poate să se organizeze exemplar, dar că este o gazdă vizionară și un stat membru pe deplin integrat. Sibiu 2019 nu trebuie să rămână în istorie numai ca orașul în care liderii europeni au adoptat concluzii despre viitorul Europei, ci și ca momentul în care România și-a adus contribuția ideologică la proiectul European. Există deja 4 proiecte care au fost menționate astăzi, în așteptarea Summitului:

• Adoptarea bugetului UE 2012-2027 înainte de alegerile europarlamentare

Probabil prioritatea zero a Președinției României, adoptarea Cadrului Financiar Multianual 2021-2027 este necesară pentru ca fondurile europene alocate prin programele operaționale să fie absorbite la 1 ianuarie 2021. Comisia a înaintat deja o propunere de buget către Parlament și Consiliu în mai 2018 și, conform procedurii de co-decizie, e rândul Consiliului și Parlamentului să poarte negocieri. Dacă România nu reușește sa închidă negocierile până în mai 2019 înseamna că negocierile vor fi reluate când viitorul Parlament își va prelua mandatul, adică în a doua jumătate a anului, determinând bugetul să fie adoptat spre sfârșitul anului. Guvernanții români trebuie să își dea seama de responsabilitatea pe care o poartă pe umeri nu doar pentru viitorul României, ci și pentru celelalte 26 de state membre.

• Uniunea Monetară

Comisia dorește ca rolul monedei euro pe scena internațională să fie dezbătut înaintea Summitului. Euro este a doua cea mai folosită monedă din lume, însă importurile energetice în UE sunt plătite în dolari americani, deși doar 2% din ele vin din SUA. România nu este încă membră a zonei euro pentru a formula propuneri concrete, însă ar putea participa la dezbatere dacă obiectivul de aderare ar fi unul susținut de politici economice naționale sustenabile și dacă și-ar fi creat condițiile optime pentru o aderare în 2019, cum a reușit de exemplu Bulgaria. O aderare la zona euro a României în anul Summitului de la Sibiu ar fi oferit României un rol de jucător nou, cu perspectivă proaspătă și diferită la masa celor 19, însă din păcate România nu se află în poziția de a contribui la aceasta discuție.

• JEFTA

Este indicată ratificarea acordului de liber schimb cu Japonia până în mai 2019 deoarece, Conform poziției Comisiei, ar fi un semn că UE lucrează pentru reguli și standarde globale. Guvernul României nu a oferit o poziție publică pe această temă sau o informare despre ce elementele acordului de liber-schimb și impactul lor asupra economiei europene și românești. UE are competență exclusivă în politici de comerț, însă statele membre sunt încurajate să informeze la nivel național activitățile întreprinse la nivel european, în special acorduri de nivel înalt. Dezbaterile pe acordurile comerciale sunt în general organizate în România de ONG-uri și inițiative locale preocupate în special de politici de mediu.

• O politica externa mai puternică

Uniunea Europeană își dorește să devină un adevărat actor global pe scena mondială și să aibă capacitatea de a influența evenimente ce depășesc granițele europene. Un pas important pentru atingerea acestui obiectiv este trecerea la votul cu majoritate calificată în detrimentul unanimității în Consiliu, cu ajutorul Articolului 31 TUE (alineatele 2 și 3), ce prevede o așa-numita “clauză pasarelă” care îi permite Consiliului European competența de extindere a votului cu majoritate calificată la aspecte ce țin de politica externă și de securitate comună, dacă statele membre decid în unanimitate acest lucru. Comisia propune ca aceste aspecte să vizeze: deciziile de a institui sancțiuni, poziții privind drepturile omului și deciziile privind misiunile civile. Dorința de adaptare la situații concrete și flexibilitate instituțională fusese deja înaintată de Comisie în luna aprilie a acestui an, odată cu publicarea Strategiei de Extindere a UE către Balcani, când UE propunea ca dată potențială de aderare a două state din blocul Balcanilor anul 2025. Aderarea Balcanilor la UE va antrena automat schimbări instituționale, iar trecerea la vot cu majoritate calificată va fi necesară pentru fluidizarea procesului decizional. Profitând de experiența trecută a extinderilor, Comisia caută de asemenea schimbarea procedurii de vot în diverse politici înainte de închiderea negocierilor cu oricare țara din Balcanii de Vest, tocmai pentru a evita apoi blocarea aderării altor state din același bloc.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro