Primul mandat al Bulgariei la președinția UE, ianuarie-iunie 2018, nu a fost nici dezastrul prevestit de observatori, dar nici lovitura de imagine la care spera Sofia. Cu greu s-ar putea da vina pe Sofia pentru cele mai mari frământări care agită în prezent Europa, având în vedere că actuala ceartă pe tema migrației are cu mult mai mult de-a face cu politicile dure adoptate de Italia și de actuala președinție UE a Austriei. Totuși, cu toate că președinția bulgară a evitat catastrofa, ar fi dificil să afirmi că ea a reprezentat vreun mare pas înainte pentru UE, potrivit Rador, care citează Observer.
În primul rând, a fost chestiunea extinderii. Deși Bulgaria etichetase integrarea Balcanilor Occidentali drept una dintre prioritățile președinției sale, opoziția franceză și olandeză s-a asigurat că negocierile de accedere cu Macedonia și Albania au fost amânate cu încă un an.
Nu ar fi corect să dai vina pe Bulgaria pentru că nu a reușit să împingă extinderea UE în Balcanii Occidentali în fruntea agendei geopolitice a UE; durata de șase luni a președinției rotative constrânge serios capacitatea oricărei țări de a promova anumite teme. Deja servită cu problemele Brexit-ului și migrației, este natural ca UE să fie reticentă în privința unei noi extinderi.
Lucrurile pentru care Bulgaria poate fi într-adevăr trasă la răspundere sunt inconsecvența politicii sale externe și dificultatea de a se conforma unor principii fundamentale ale UE. După cum scriam și la începutul președinției bulgare, țara și-a făcut un obicei din a demonstra numai atât progres cât este necesar pentru a evita sancțiunile și învinovățirile care năpăstuiesc alți membrii problematici ai UE, cum ar fi Polonia și Ungaria.
Însă Bulgaria încă se mai află sub supravegherea specială a Bruxelles-ului. Mecanismul de cooperare și verificare (MCV), conceput pentru a ajuta la recuperarea distanței dintre Bulgaria și restul blocului european, este și astăzi în funcțiune, la 11 ani de la aderarea țării la UE - iar asta dintr-un motiv temeinic.
Tehnic vorbind, Bulgaria satisface criteriile formale de aderare la zona euro și uniunea bancară, având o inflație redusă și finanțe publice echilibrate.
Corupție și falimente bancare
Dar pe de altă parte, fragilitatea sectorului ei bancar (a patra cea mai mare bancă a Bulgariei a dat faliment în 2014), lipsa de transparență și corupția agresivă fac ca integrarea ei în zona euro să constituie un risc inacceptabil de ridicat.
Economia Bulgariei continuă să nu ducă deloc lipsă de probleme: în ciuda unui deceniu de creștere încurajatoare - PIB-ul Bulgariei a crescut cu 3,4% în 2016 și 3,6% în 2017 -, Banca Mondială a notat că: „Productivitatea va trebui să crească cu cel puțin 4% pe an în următorii 25 de ani pentru ca Bulgaria să prindă din urmă media veniturilor din UE și astfel să-și mărească prosperitatea comună.”
Bulgaria este cea mai săracă țară din UE în termeni de PIB per capita, dar totodată și cea mai coruptă.
Justiția ei este departe de a fi independentă și îi anchetează cu ineficiență pe oficialii corupți. Corupția este profund înrădăcinată în societatea bulgară: mai mult de unul din cinci adulți bulgari recunosc că au luat parte la o tranzacție coruptă. Această corupție agresivă cuplată cu justiția falimentară obstrucționează creșterea economică a țării și îi alungă pe investitorii străini.
În ciuda acestor probleme foarte bine cunoscute, este totuși un noroc - atât pentru țară cât și pentru restul blocului - că Bulgaria este stat membru UE.
Dacă Bulgaria nu s-ar fi alăturat Uniunii, cu certitudine nu ar fi realizat progresul pe care l-a înregistrat în ultimul deceniu și ar fi reprezentat o amenințare mai mare la adresa securității blocului.
Totuși, e posibil ca Sofia să epuizeze curând rezervele de bunăvoință ale democrațiilor occidentale, prin aceea că încearcă să joace la două capete - caută o integrare mai strânsă cu Europa, dar concomitent se pune bine cu Moscova și Beijing; pretinde că lucrează la atingerea obiectivelor UE, dar în realitate își pune propriile interese pe primul loc.
Sectorul energetic al Bulgariei oferă un bun exemplu în privința acestui joc dublu.
Sofia s-a angajat să-și liberalizeze industria energiei și să se conformeze țintelor de energie curată stabilite de UE, dar cu toate acestea continuă să subvenționeze înseși acele centrale electrice pe cărbune care constituie principalul obstacol din calea atingerii țintelor UE.
Încearcă să pună în practică proiecte energetice extrem de controversate împreună cu Rusia și China și caută ajutorul Moscovei pentru a-și reporni proiectul atomoelectric de la Belene, amenințând astfel securitatea energetică a Europei tocmai în momentul în care alte state UE se scutură de dependența lor energetică de Moscova.
Recentele ei tentative de a contesta contractele de furnizare de energie încheiate cu companiile occidentale AES și ContourGlobal - ale căror centrale produc 20% din electricitatea necesară Bulgariei la doar o mică fracțiune din costul pe care l-ar presupune Belene - este încă un semnal îngrijorător cum că favorurile Sofiei se reorientează spre Moscova și Beijing.
Investitorii străini au invocat acest climat de afaceri ostil pe măsură ce părăseau piața energetică a Bulgariei, cel mai nou exemplu fiind compania cehească CEZ. Lipsa unei instituții transparente de reglementare a pieței bulgare a energiei, similară cu cele existente în alte țări UE, aruncă și ea o umbră asupra capacității țării de a întreține o piață a energiei liberă și corectă.
Negura presei
Iar sectorul energetic nu e singurul domeniu afectat de suspiciuni de corupție ascunse sub preș. Parlamentul a luat recent în discuție o lege, propusă de controversatul mogul de presă și politician Delyan Peevski, prin care patronatele din presă ar deveni mai transparente, însă proiectul de lege nu prevede dezvăluirea de informații despre împrumuturi, venituri din publicitate și finanțări UE indirecte, în ciuda faptului că tocmai acest gen de finanțări sunt principala sursă de corupție și influențare în sectorul presei.
Acest peisaj media opac este unul dintre motivele pentru care - spre deosebire de România, Polonia sau Ungaria - cetățenii bulgari rareori ies în stradă pentru a se opune sistemului lor de justiție viciat, corupției permanente ori influenței omniprezente a puterilor străine în politica lor internă.
Bulgaria nu este cu siguranță unica țară UE în care lăcomia politicienilor corupți le permite puterilor străine să se infiltreze în sectoare de o extremă importanță strategică, cum este cel energetic.
Dar restul Europei are mecanisme de control și echilibru mai solide decât ale Bulgariei. Boyko Borisov se înfățișează drept candidatul cel mai puțin mânjit de influența rusească în creștere din politica Bulgariei, iar pe de altă parte a avut mare grijă să nu se pună rău cu celelalte 27 de state membre.
Dar, concomitent, el a făcut multiple concesii Moscovei; Borisov i-a cerut personal scuze lui Putin și și-a asumat responsabilitatea pentru eșecul proiectului South Stream, iar acum ajută Moscova să plănuiască alternative; totodată, el a rupt rândurile cu aliații europeni prin aceea că a refuzat să-și cheme înapoi diplomații de la Moscova în urma otrăvirii fostului spion Serghei Skripal.
Cât timp îi va mai permite UE Bulgariei să facă această echilibristică?
de Nicolas Tenzer (președinte al Centre for Study and Research for Political Decision (Cerap) din Paris, director și redactor șef al publicației Le Banquet
EUOBSERV (preluare Rador)
