Atunci când s-a întâlnit cu Vladimir Putin la Helsinki, preşedintele Trump a deplâns stadiul periculos al relaţiilor ruso-americane, după care a spus că tensiunile au luat sfârşit, înlocuite fiind de o eră a cooperării. Asta s-a întâmplat înainte de a-şi exprima îndoiala în legătură cu amestecul rus în alegeri, preferând să dea crezare negărilor dlui Putin şi nu constatărilor propriilor sale servicii de informaţii. Dl Trump a plecat acasă, unde s-a ciocnit de noi întrebări legate de plecăciunile pe care le-a făcut în faţa liderului rus, potrivit Rador, care citează The Times.

Trump si Putin la HelsinkiFoto: Captura YouTube

Săptămâna trecută, dl Trump nu a fost de faţă atunci când şefi a patru servicii de informaţii s-au reunit ca să confirme public pericolul amestecului rus în alegerile viitoare.

"Pericolul este real. Şi continuă", a spus Dan Coats, directorul serviciului naţional de informaţii. Kirstjen Nielsen, consiliera pentru probleme de securitate naţională, a avertizat că demersurile ruse au "în vizor" democraţia americană.

Dl Trump pare incapabil să formuleze fie şi o singură critică la adresa Kremlinului, dar consilierii săi pentru securitate naţională au cerut ca presiunile să fie menţinute asupra Moscovei chiar dacă susţinătorii preşedintelui susţineau contrariul. După cum spunea Michael McFaul, ambasador la Moscova pe vremea Administraţiei Obama, e ca şi cum ar exista două politici legate de Rusia, una a administraţiei, iar alta a dlui Trump.

Sancţiunile ca urmare a otrăvirii lui Skripal au adus în joc un nou factor: statul de drept şi capacitatea instituţiilor SUA de a forţa mâna executivului. Impunerea sancţiunilor nu a fost opţiunea dlui Trump. Ea este rezultatul unei legi adoptate de Congres în 1991, care prevede sancţionarea oricărei ţări care ar fi folosit arme chimice şi biologice. Legea precizează şi sancţiunile impuse în asemenea cazuri. Nerespectarea acestei prevederi oferă guvernului posibilitatea ca, în decurs de trei luni, să impună trei dintr-un număr de şase sancţiuni draconice. Calea spre acest demers a fost deschisă din momentul când SUA a acceptat constatările marii Britanii, potrivit cărora Rusia s-ar fi aflat în spatele atacurilor îndreptate împotriva familiei Skripal. E neclar dacă dl Trump era la curent cu acest lucru.

Întrucât i s-a spus că SUA trebuie să expulzeze o serie de diplomaţi ruşi la unison cu Marea Britanie şi cu aliaţii europeni, de voie-de nevoie, dl Trump a fost de acord. Se presupune că el ar fi expulzat acelaşi număr de diplomaţi ca Franţa şi Germania şi a reacţionat furios când a descoperit că Statele Unite expulzaseră atâţia diplomaţi cât fuseseră expulzaţi pe întregul continent european.

Congresul nu s-a grăbit să amintească administraţiei îndatoririle pe care le are. Anunţul impunerii sancţiunilor a survenit la o lună după expirarea termenului-limită de 60 de zile, o întârziere care a făcut ca decizia să fie luată după întâlnirea de la Helsinki.

Reacţia dlui Trump nu e deocamdată cunoscută. La aproape 24 de ore după anunţ, el păstrează încă tăcerea, deşi susţinătorii lui afirmă că niciun alt preşedinte nu s-a arătat atât de dur faţă de Rusia. Şi totuşi, dl Trump află astfel că până şi mâinile unui preşedinte pot fi legate de o lege.