Preţurile au urcat în luna iulie 2018 cu 4,56% comparativ cu cele din iulie 2017, dar au scăzut față de iunie 2018, arată datele transmise vineri de Institutul Național de Statistică. Față de iulie 2017, cel mai mult au crescut prețurile biletelor de avion, gazele, legumele și fructele. La polul opus, prețul înregistrat luna trecută la ouă a scăzut cel mai mult față de prețul din iulie 2017.
Mai jos, indicele prețurilor de consum din iulie 2018 fața de iunie 2018 și față de iulie 2017. Click pe imagine pentru a o mări:
”Inflația va reveni în țintă. Două treimi (aproape patru cincimi) din inflație vine din factori exogeni, din factori care nu pot fi controlați prin politica monetară. Creșterea economică probabil că se va duce spre 4% - vom vedea în lunile următoare. O altă veste care nu e foarte bună: după aproape jumătate de an în care toți scriau de inflația de 5%, s-au creat așteptări inflaționiste. Mai mult la agenții economici, dar și la bancheri. Totuși, bancherii cred mai mult in BNR. Agenții economici mai puțin”, a spus miercuri Guvernatorul BNR la prezentarea Raportului privind inflația.
”Lăsând la o parte creșterile inflației venite din influențe ce nu au legătură cu politicile economice, cum ar fi, de exemplu, cele climaterice, inflația relativ înaltă a reflectat în ultimii 28 de ani și continuă să reflecte atitudinea nației noastre referitoare la inflație. Rezultă, că atunci când cineva critică BNR pentru nivelul relativ înalt al inflației trebuie să țină cont de asimetria menționată. Mai ales politicienii care arată cu degetul spre BNR trebuie să-și clarifice faptul că ei contribuie la inflație prin politicile pe care le concep. Câteodată au fost principalii contributori. Ei nu au îndrăznit și nu îndrăznesc nici în prezent să proiecteze politici fiscale, de venituri salariale sau reforme structurale fără a reflecta în ele, în întregime sau, de multe ori în exces, preferința noastă națională pentru creștere economică și solidaritate și neglijența sau cvasi-indiferența noastră referitoare la sustenabilitate, concept care probabil este neclar pentru cei mai mulți cetățeni. Astfel, de cele mai multe ori, în fazele ascendente ale ciclului de afaceri, politicile fiscale și de venituri salariale au fost prociclice, forțând indirect politica monetară – care atât prin lege cât și prin natură tinde să acorde atenția cuvenită sustenabilității – să pună o presiune suplimentară pe sectorul privat prin creșterea dobânzilor”, explica Lucian Croitoru într-un text publicat pe HotNews.ro.
”A doua concluzie este aceea că nu este suficient ca banca centrală să aibă de jure libertatea de a stabili rata dobânzii de politică monetară dacă alte elemente ale independenței sale nu sunt prezente sau respectate. În acest din urmă caz, având în vedere asimetria dintre preferința excesivă pentru creștere economică și solidaritate, pe de o parte, și cvasi-indiferența colectivă față de sustenabilitate, pe de altă parte, politicienii pot forța în anumite limite decidenții de politică monetară să reflecte în deciziile lor asimetria din interiorul obiectivelor referitoare la creșterea economică, solidaritate și sustenabilitate. Totuși, în general, transpunerea acestei asimetrii în parametrii politicii monetare a fost relativ redusă, deoarece, chiar numiți politic de parlament, cum este cazul în România, decidenții de politică monetară au știut că, în final, politicienii vor da vina pe ei pentru inflație, chiar dacă inflația avea ca sursă principală celelalte politici, și nu politica monetară. Chiar dacă până acum politică monetară a fost destul de bine izolată de influența politică, o izolare în continuare nu se va putea realiza fără o îmbunătățire a independenței sale.
Concluzia mea este că în medie, inflația din România nu va ajunge să fie printre cele mai mici din Uniunea Europeană până când nu vom îndeplini două condiții: (i) eliminarea sau măcar reducerea asimetriei existente între, pe de o parte, preferințele pentru creștere economică și solidaritate și, pe de altă parte, preferințele pentru sustenabilitate; (ii) creșterea independenței băncii centrale. Prima condiție înseamnă, în esență, eliminarea iluziei că ne dorim o inflație mică. Această condiție este greu de îndeplinit deoarece depinde de mulți factori socioculturali și, în plus, este ineficient pentru politicieni să o combată din cauza concurenței politice generate de înclinația naturală a majorității oamenilor de a-și realiza obiectivele privind nivelul de trai acum mai degrabă decât mai târziu. Nici creșterea independenței băncii centrale nu va fi prea ușor de îndeplinit, dată fiind schimbarea de atitudine față de băncile centrale intervenită după criza din 2008. Totuși, acest obiectiv va putea fi atins comparativ mai repede”, mai explică Lucian Croitoru.
0
1
