Bruxelles-ul a renunțat de-a binelea la ideea obligării ca azilanții să fie primiți de țările care nu-i doresc. În schimb, fiecare țară a UE, care decide să-i primească, va primi 6.000 euro pentru un refugiat, potrivit Rador, care citează Rzeczpospolita.

Nava cu migranti, adusa in Portul MidiaFoto: Garda de Coasta

Nu mai de mult de acum doi ani, Comisia Europeană a propus cote obligatorii de refugiați între toate statele UE și o amendă de 250.000 euro pentru orice refugiat neprimit. A înțeles însă că obligarea țărilor de a primi refugiați nu dă rezultate, pentru că refugiații oricum își vor căuta norocul în țările mai bogate și cu o diversitate culturală mai mare. Și orice obligație este un factor de încurajare a unei călătorii periculoase în Europa.

Acesta este motivul pentru care strategia se schimbă acum cu 180 de grade. Pentru distribuirea refugiaților da, dar numai benevolă. Și cel mai bine cât mai departe de granițele UE și mai departe de locurile de unde se pot aventura ușor într-o călătorie spre Europa. „Refugiați da, dar nu cei pe care ni-i trimit traficanții” – a spus marți la o întâlnire neoficială cu ziariștii un funcționar de rang înalt al Uniunii.

Noua propunere a CE se bazează pe două puncte de sprijin. Primul este așa-zisul centru de control, adică locul unde vor fi analizate cererile de azil. În prezent, de acest lucru ar trebui să se ocupe țara de trecere a graniței, adică în principal Italia. Și dacă imigrantul are dreptul să primească azil, atunci ar trebui să rămână în Italia. Dacă nu, Italia ar trebui să-l trimită în țara de origine. Toate costurile și răspunderea revin în schimb acestei singure țări.

În viitor va fi luată în considerare altă abordare bazată pe bunăvoință și compensații financiare. Statele de graniță, precum și orice altă țară a UE, vor putea crea pe teritoriul lor centre de control, plătite și înzestrate în întregime de către UE, în care vor angaja specialiști de-ai lor sau cei pe care îi trimite Bruxelles-ul. În centre se va decide viitorul persoanelor care sosesc în prezent cu ambarcațiunile prin Marea Mediterană. Cei care au dreptul la statutul de refugiat vor fi trimiși statelor doritoare, plătind din bugetul UE câte 6.000 euro pentru fiecare refugiat. Ceilalți vor fi trimiși în țările de origine.

Planul are șanse de succes, dar trebuie îndeplinite două condiții. În primul rând, politica așa-ziselor întoarceri trebuie să fie eficientă, adică, mai concret, cei care nu au dreptul la azil ar trebui trimiși înapoi în țările de origine. Uniunea lucrează în prezent la eficientizarea acestei condiții. În al doilea rând, nu pot fi foarte mulți refugiați, căci atunci vor lipsi țările doritoare să-i primească. Și în sprijinul acestei condiții vin înțelegerile regionale privind debarcarea pe uscat (engl. „regional disembarkation arrangements”).

Lucrările În această problemă sunt realizate de Înaltul Comisar ONU pentru problemele Refugiaților, precum și de Organizația Internațională pentru problemele Migrației, cu sprijinul financiar și organizatoric al UE. Vor discuta cu țările de pe litoralul Mării Mediterane, pentru ca acestea să creeze locuri la ele, unde imigranții vor aștepta decizia de azil. Existența unui astfel de centru în exteriorul, nu în interiorul UE, va reduce numărul celor doritori să vină, pentru că cei care nu au dreptul la azil, nu vor avea posibilitatea să ajungă ilegal în UE – centrele vor fi în afara granițelor Uniunii și în principiu departe de locurile de unde de obicei imigranții se aventurează să ajungă în UE.

Bruxelles-ul încearcă să elaboreze un plan, menit să echilibreze diverse scopuri. Pe de o parte, scopul etic, dar dictat și el de dreptul internațional, cerința de a te ocupa de persoanele care au nevoie de ajutor internațional. În același timp urmărește descurajarea imigranților de a veni în Uniunea Europeană. Și speră că fiecare imigrant salvat din Marea Mediterană, care va fi trimis apoi în țara de origine, va povesti vecinilor prin ce a trecut. „Și le va spune că nu merită să pierzi toate economiile și să-ți riști viața în această aventură, care nu se poate încheia cu succes” – explică funcționarul Uniunii. Deocamdată acesta este începutul lucrărilor, pentru succes este nevoie de țări dornice să găzduiască aceste centre.