„Doriți o punguță?“ este întrebarea de care nu mai scapi în alimentare, bazare sau farmacii. Chiar dacă marfa e deja împachetată în hârtie cerată sau în carton și nu o amenință niciun virus zglobiu, ea mai vine trasă și într-o „punguță“, pe care acasă o arunci la gunoi. Sindromul „punguță“ e mult mai larg, poate fi extrapolat la giganticele ambalaje pentru câteva felii de somon sau de șuncă, la toate împachetările generoase, menite să umfle prețul, la toate plasticurile de unică folosință pe care le le folosim atât de puțină vreme, încât menirea lor principală pare a fi debarcarea la gunoi. Dar iată că UE s-a hotărât să pună opreliști acestei risipe care otrăvește Pământul, iar Rewe și Lidl fac deja un mic pas în direcția aceasta.

Paie din plasticFoto: publicdomainpictures.net

Retailerii Rewe și Lidl vor să interzică paiele de unică folosință de pe rafturile lor. Acest pas, mic dar cu putere de exemplu, are loc, așadar, înainte de punerea în aplicare a unei noi directive a UE. Paiele din plastic se numără printre produsele clasice de unică folosință care ajung, cu tonele, în oceanele lumii.

În lanțurile supermarket-urilor Rewe și Lidl, pe rafturi nu vor mai fi găsite, în curând, paie de plastic. Ambele companii au anunțat că vor înceta să vândă paie de băut din plastic, de unică folosință. Rewe intenționează să scoată aceste produse în aproximativ 6.000 de magazine până la sfârșitul anului, inclusiv în magazinele de la filialele sale Penny și Toom Baumarkt. Lidl și compania-soră, Kaufland, doresc să elimine nu numai paiele din plastic până la sfârșitul anului 2019, ci și alte articole de unică folosință, cum sunt paharele, farfuriile, tacâmurile, precum și bețigașele de curățit urechi.

Puterea exemplului

Rewe justifică această mișcare spunând că paiele din plastic sunt produse clasice de unică folosință, care ar fi utilizate, în medie, numai timp de 20 de minute, înainte de a ajunge în coșul de gunoi. Acestea se numără, dealtfel, printre obiectele cel mai frecvent aduse de valuri la țărm, pe plajele din întreaga lume. Odată cu renunțarea la aceste produse, grupul Rewe economisește anual peste 42 de milioane de paie de plastic de unică folosință.

Începând cu primăvara anului 2019, Grupul va oferi alternative de hârtie, grâu sau oțel inoxidabil. Cu toate aceste bune intenții, cota de piață a Rewe la paiele de plastic e minoră. Compania vinde mai puțin de un procent din toate paiele din plastic din Germania - cafenelele, barurile și cluburile cumpără de obicei materiale plastice de la principalii furnizori de profil. Cu toate acestea, ea face un pas, pe care îl urmează alți retaileri.

Și Lidl, cu cele 3200 de sucursale din Germania, dorește să înlocuiască articolele din plastic cu produse fabricate din materiale alternative și reciclabile. Cu mențiunea că această „conversie“ avea loc doar după vânzarea cantităților deja achiziționate. Lanțul de supermarketuri se străduiește să elimine tacâmurile și paiele de băut din plastic chiar și la capitolul băuturi și hrană „pentru acasă“.

Rewe și Lidl vin cu inițiativele lor înainte de impunerea reglementărilor legale. La sfârșitul lunii mai, Comisia Europeană (CE) și-a prezentat strategia anti-deșeuri și a anunțat interzicerea produselor de unică folosință din plastic. CE dorește să se asigure că vasele de unică folosință, paiele și tacâmurile din plastic vor dispărea în viitor din viața de zi cu zi a europenilor.

Poluare cu plată

Aceste măsuri și altele asemenea vizează reducerea deșeurilor de plastic din oceane, pe termen lung. Directiva-cadru a UE trebuie încă să fie adoptată de Parlamentul European și de Consiliul European. Comisia insistă că reglementarea să fie intre în vigoare înainte de alegerile europene, din mai 2019.

Mulți cred că aceste măsuri nu sunt suficiente. Georg Mehlhart, cercetător în cadrul Institutului Ecologic din Freiburg, e de părere că „Unde plasticul e de vânzare, acesta se va cumpără“. El precizează, într-un interviu acordat presei germane, că „proiectul Comisiei europene e însă mult mai amplu. Concomitent cu interdicția, va fi impusă răspunderea producătorilor, într-un mod similar celei aplicabile producătorilor de ambalaje“.

Concret, este vorba de costuri suplimentare. Deșeurile de plastic sunt adunate de pe țărmuri sau pescuite din oceane peste tot în lume, iar momentan nimeni nu știe cine trebuie tras la răspundere și pus la plata pentru această activitate de curățenie. Dacă, prin noile reglementări, concernele plătesc pentru poluarea prin plastic, profitul lor scade și ele pot lua în calcul alternativa înlocuirii plasticului cu o materie primă mai ușor degradabilă. „În cazul ideal, se va schimbă și poziția acestora față de problemă“, conchide cu optimism profesorul Mehlhart.

Cu mai puțîn optimism văd eu rezolvarea „punguței“ care ne mănâncă zilele și pe care m-am hotărât să o combat consecvent. Ajută gândul la „mai demult“, când parizerul era împachetat doar în hârtie și transportat în sacoșa luată din timp, de acasă. Ajută și gândul de viitor că asaltul plasticului nereciclabil e o pacoste pentru Pământ și ființele lui.