Comisia Europeană consideră că România nu asigură independența Băncii Naționale (BNR) față de Guvern, acesta fiind unul dintre criteriile de aderare la zona euro. În prezent, Romînia nu întrunește 3 din 4 condiții de aderare la zona euro.

HotNews.roFoto: Hotnews

În Raportul de convergență publicat miercuri, Comisia Europeană arată că România nu îndeplineşte 3 din 4 criterii pentru aderarea la zona euro: stabilitatea preţurilor, cel al cursului de schimb şi al ratelor dobânzilor pe termen lung și nici pe cel al legislației interne de asigurare a independenței Băncii Naționale.

Criteriul pe care îl îndeplinește Românian este cel al stabilității finanțelor publice, având deficitul bugetar sub 3% din PIB și datoria publică sub 60% din PIB.

Independența BNR față de Guvern, pusă sub semnul întrebării

În Raportul de convergență, Comisia atrage atenția că o serie de prevederi ale actualei Legi 312/2004, a statutului BNR, ar trebui modificate pentru că nu asigură independența Băncii Naționale, încălcînd astfel Tratatul de Funcționare a UE:

  • „Potrivit art. 33 alin. (10) din Legea BNR, ministrul finanțelor publice și unul dintre secretarii de stat din Ministerul Finanțelor Publice pot participa, fără drept de vot, la ședințele Consiliului de administrație al BNR. Deși dialogul dintre o bancă centrală și terți nu este interzis ca atare, acest dialog ar trebui construit astfel încât guvernul să nu poată influența procesul de luare a deciziilor al băncii centrale în domenii pentru care independența sa este protejată prin tratat. Participarea activă a ministrului și a unuia dintre secretarii de stat, chiar și fără drept de vot, în discuțiile Consiliului de administrație al BNR în care este stabilită politica BNR ar putea oferi guvernului posibilitatea de a influența banca centrală atunci când ia deciziile cheie. În acest context, articolul 33 alineatul (10) din Legea BNR este incompatibil cu articolul 130 din TFUE.
  • Articolul 3 alineatul (1) din Legea BNR trebuie modificat pentru a asigura compatibilitatea deplină cu articolul 130 din TFUE și cu articolul 7 din Statutul Sistemului European de Bănci Centrale / Băncii Centrale Europene. Conform articolului 3, alineatul (1) din Legea BNR, membrii organelor de decizie ale BNR nu solicită și nici nu primesc instrucțiuni de la autoritățile publice sau de la alte instituții sau autorități. În primul rând, din motive de certitudine juridică, trebuie clarificat faptul că independența instituțională a BNR este protejată și față de instituțiile, organismele, birourile sau agențiile naționale, externe și UE. Mai mult, articolul 3 ar trebui să impună în mod expres guvernului să nu încerce să influențeze membrii organelor de decizie ale BNR în îndeplinirea sarcinilor lor.
  • Articolul 43 din Legea BNR prevede că BNR trebuie să transfere către bugetul de stat o cotă de 80% din veniturile nete rămase după deducerea cheltuielilor aferente exercițiului financiar, inclusiv provizioane pentru riscul de credit și orice pierderi aferente exercițiilor financiare anterioare neacoperit. O astfel de procedură ar putea, în anumite circumstanțe, să fie privită ca un credit pe parcursul unui an, care are un impact negativ asupra independenței financiare a BNR. Un stat membru nu-și poate pune banca centrală într-o poziție în care să dispună de resurse financiare insuficiente pentru a-și îndeplini sarcinile Sistemului European de Bpnci Centrale, precum și sarcinile sale naționale, cum ar fi finanțarea administrației și a propriilor operațiuni.
  • Articolul 43 alineatul 3 din Legea BNR prevede, de asemenea, că BNR stabilește provizioane pentru riscul de credit în conformitate cu normele sale, după consultarea Ministerului Finanțelor Publice. Banca centrală trebuie să fie liberă să creeze în mod independent dispoziții financiare pentru a proteja valoarea reală a capitalului și a activelor sale. Articolul 43 din Legea BNR este incompatibil cu articolul 130 din TFUE și cu articolul 7 din Statutul BCE / SEBC și ar trebui, prin urmare, adaptat pentru a se asigura că acordurile menționate anterior nu subminează capacitatea BNR de a-și îndeplini sarcinile într-o manieră independentă”.

Importurile de alimente și energie, cauze semnificative ale scumpirilor

Inflația este un alt criteriu pe care România nu-l îndeplinește pentru a putea adera la zona euro, după ce aceasta a crescut în ultima perioadă. Pentru 2018, Comisia Europeană se așteaptă ca indicele prețurilor de consum să crească în România la 4,2%, față de 1,1% în 2017.

Scumpirile din ultima perioadă au fost cauzate într-o măsură semnificativă de creșterea prețurilor la energie pe plan mondial, dar și la alimente, în condițiile în care România importă atât enrgie, cât și alimente mai mult decât exportă. Prin urmare, creșterea economică bazată pe consumul populației a avut și un efect inflaționist, pentru că românii consumă în principal alimente din import.

„Datorită deschiderii economiei românești și a integrării sale profunde în economia mondială și europeană, evoluția prețurilor de import joacă un rol semnificativ în formarea prețurilor pe piața internă. În special, prețurile materiilor prime energetice și alimentare au fost un factor determinant semnificativ al inflației prețurilor în România, având în vedere ponderea mare a acestor categorii în indicele prețurilor de consum românesc și faptul că România este un importator net de energie și de alimente” - scrie CE.

Și majorarea salariilor fără a ține cont de productivitatea muncii a contribuit la inflație.

„Perspectivele inflaționiste pe termen mediu vor depinde puternic de evoluția productivității și a salariilor, în special în ceea ce privește eforturile de evitare a creșterilor salariale excesive și de succesul ancorării așteptărilor inflaționiste la obiectivul de 2,5% al ​​băncii centrale. O politică fiscală prudentă și continuarea reformelor structurale vor fi esențiale pentru limitarea presiunilor inflaționiste și pentru susținerea convergenței durabile în viitor”, mai spune Comisia.

Pentru îndeplinirea criteriului inflației, pentru aderarea la zona euro, România ar trebui să aibă o inflație mai mică sau egală cu 1,5 puncte procentuale peste rata inflației celor 3 state membre ale eurozonei care înregistrează cele mai bune rezultate.

Devalorizarea leului

Un alt criteriu de convergență neaîndeplinit de România este cel al stabilității cursului de schimb al monedei naționale. România nu participă la mecanismul cursului de schimb (ERM II), iar pentru a îndeplini criteriul trebuie să participe și cel puțin 2 ani să nu aibă devieri semnificative de la cursul central ERM II și nici o devalorizare a cursului central bilateral al leului în raport cu euro.

Comisia arată că rata de schimb a leului față de euro a înregistrat un comportament stabil până în septembrie 2016, când a început să se deprecieze. „Deprecierea leului a fost stimulată de politica fiscală pro-ciclică a României, care a dus la creșterea importurilor și la un deficit de cont curent mai mare și la creșterea perspectivelor inflaționiste. Rata de schimb a ajuns la sfârșitul anului 2017 la 4,63 RON / EUR și a continuat să se deprecieze la începutul anului 2018 până la 4,66 RON / EUR în martie 2018, ajungând la cel mai înalt nivel din 2012”, reține CE.

Un alt criteriu neîndeplinit de România este cel al stabilității dobânzilor pe termen lung. Ratele dobânzilor pe termen lung au scăzut treptat de la aproximativ 3,5% în aprilie 2016 la 2,9% în septembrie 2016. Din octombrie 2016, acestea au început să crească până în martie 2017, când au atins un nou maxim la 4,5%. „Aceste mișcări au reflectat așteptările mai mari privind ratele dobânzilor interne pe termen scurt aferente evoluțiilor fiscale și unui mediu internațional cu randamente pe termen lung în creștere”, crede CE.

Raport Euro by Claudiu on Scribd