Cum se pot păstra tradițiile în viață? Paradoxal doar schimbându-le, altfel se mumifică și mor și rămân niște măști mortuare și atât - profesorul Vintilă Mihăilescu la evenimentul România Tradițiilor Creative - Hotnews Mobile
1 € 4,6228 1 USD 3,9370luni 21 mai 2018

Cum se pot păstra tradițiile în viață? Paradoxal doar schimbându-le, altfel se mumifică și mor și rămân niște măști mortuare și atât - profesorul Vintilă Mihăilescu la evenimentul România Tradițiilor Creative

de Perspektiva Luni, 7 mai 2018, 15:19
- a A+
Imagine
Comunitatea România Tradițiilor Creative a desfășurat o conferința despre modalitatea în care educația contribuie prin inovație și creativitate la valorificarea patrimoniului cultural, precum și la formarea unor baze și direcții de dezvoltare în rândul comunităților. Aflați în Anul European al Patrimoniului Cultural, evenimentul ‘’Școala trecut de educație nouă, teme de când lumea’’ organizat de DC Communication în parteneriat cu Muzeul Național Cotroceni, a reunit o serie de exponenți relevanți ai comunității România Tradițiilor Creative care au ridicat întrebări cu privire la implicările activităților lor în rândul comunităților, precum și prezentarea unor metode creative de identificare, valorificare și încurajare a tradițiilor locale ca resurse de viitor în dezvoltara socială și economică zonală.



Teodor Frolu, unul dintre promotorii și inițiatorii România Tradițiilor Creative
a deschis seria de conferințe destinate acestei comunități, prin prezentarea experienței Asociației Patzaichin. Începuturiel asociației au fost marcate de căutarea unor soluții care să contribuie la păastrarea tardițiilor locale, însă pe măsură ce lucrurile și experiențele se acumulau, s-a ajuns la concluzia că pentru a păstra tardiția, de fapt ea trebuie adusă în actualitate. S-a experimentat în mai multe domenii, de la design, meșteșug la turism și arhitectură, iar concluzia a fost că tradiția este mai mult decât un val etno, care se rezumă la o anumită simbolistică, tradiția de fapt devine o resursă nu doar a culturii naționale, ci a economiei naționale, potențate de inovație. 

Vintilă Mihăilescu, profesor, antropolog și de asemenea inițiatorul România Tradițiilor Creative, a amintit de începutul oficial al acestui curent, în 2017 o dată cu Forumul Tradițiilor Creative, proiect implementat de Muzeul Țăranului Român, moment în care devenise destul de evident că există zeci, sute, poate mii de astfel de inițiative. Am încercat prin acest Forum să vedem ce înseamnă acest element comun, să știm unul de altul, despre ce este vorba sau cum îl putem numi. Povestea tradițiilor creative are și o parte de retorică, pentru că aparent există o contradicție în termeni, tradițiile se păstrează, creativitatea reprezintă ceva nou. Fără a neglija sau subevalua partea de conservare, întrebarea care se ridică este cum se pot păstra tradițiile în viață? Paradoxal doar schimbându-le, altfel se mumifică și mor și rămân niște măști mortuare și atât. Până la urmă se ajunge la așa zisa ecologie a tradițiilor, unde nu este vorba de a salva ia românească, de a salva buciumul, pelicanul din Delta, ci despre cum poți să refaci într-un mod funcțional un sistem patrimonial și cultural, ce implică comunitatea, dezvoltarea locală, sentimente de bucurie sau apartenență. Aici este particularitatea a ceea ce se întâmplă astăzi. Este ceva de transmis, tradițiile nu se moștenesc, se învață. 

Primul invitat, Matei Câlția – Asociația sătească Șona Noastră a vorbit despre Școala de privit acasă, proiect ce a apărut ca o formă de autoeducare și cunoaștere a unei comunități, de înțelegere a oportunităților și amenințărilor existente. Timp de o săptămână, în fiecare an, prin intermediul unor excursii și ateliere cu sătenii se analizează atât pericolul imnent dat de dispariția unei părți a satului, precum și oportunitatile legate de evaluarea patrimoniului cultural al Făgărașului în contextul unei dezvoltări tot mai accentuate a sudului Transilvaniei. 

Batem Fierul la Conac, proiectul Asociației Maria, prezentat de Alexandra Mihailciuc, se desfășoară în satul Țibănești, județul Iași, un loc, unde există o școală continuă de fierărie, centru de studiu pentru meșteșuguri tradiționale și tehnici experimentale, un loc unde există un conac legat de figura lui Petre Carp, junimist, om politic, conservator, iar urma acestui monument istoric se simte foarte tare. Școala permite multă experimentare și se intră în culisele a ceea ce înseamnă un șantier. Înițial s-a pornit de la existența acestui conac abandonat a cărui utilitate era greu de identificat într-o regiune săracă, cu o infrastructură foarte slab dezvoltată și în absența unor circuite culturale. Mai mult, lipsa unor meșteri care să sprijine tinerii profesioniști arhitecți în restaurare, alături de lipsa unor spații/locuri de explorare și joacă au dus la crearea proiectului Batem Fierul la Conac – mai întâi prin intermediul atelierelor de fierărie, realizate de compagnions du devoir la școala profesională din satul Țibănești. Pe măsura ce se avansa, activitățile s-au diverificat, iar acum există în continuare școala de fierărie, la care s-a adăugat școala de meșteșugari, precum și crearea unor colecții de produse în ideea tradițiilor creative.  

Ana Maria Goilav Școala de la Bunești, Argeș este o scoală de vară de arhitectură, unde o dată ajuns îți dai seama că nu este vorba de un picnic universitar, ci de o experiență dură care te pune în centrul lucrurilor, te pune într-o confruntare corp la corp. Trecând printr-un proces de purificare cei care participă la activitățile școlii de fapt ajung să își depășească proprile limitări, să realizeze că e necesar să uite tot ce au învățat. În spatele fiecărei cărămaizi, fiecărui lemn, grindă, există de fapt câteo carte edificatoare pentru Sine. Ceea ce se construiește pe acest șantier îți dai seama, când ajungi acolo, că ești de fapt tu Însuți. Ce încercăm să recuperăm dincolo de forme, cutume,dincolo de tradiții, este de fapt Omul, care acum este pe cale de dispariție, tranformat într-un creator aproape redundant de performanțele mașinilor. Școala de la Bunești încearcă să-l salveze ca pe un individ liber în gândire care deprinde și știe să își exercite exercițiul discernământului , dincolo de limitările specializării profesionale. 

Andreea Machidon -Pro patrimonio, a vorbit despre colecția Honest Goods – o serie de obiecte de design de obiect și meșteșug în relație cu patrimoniul de arhitectură. Scopul principal al Fundației îl reprezintă salvarea și conservarea patrimoniului de arhitectură, care în contextul României de azi, funcționează doar pus în relație cu monumentele existente, meșteșugurile locale, precum și educarea publicului. În multitudinea tipurilor de intervenții de la ateliere destinate comunităților, acțiuni SMURD de recuperare a patrimoniului sau fermă ecologică care să contribuie la autosusținerea unui conac, vila Golescu a fost sursa de inspirație pentru colecția Honest Goods, vilă intrată deja într-un circuit turistic și de locuire. Astfel a venit ideea unei cercetări, alături de studeneți de la design, sociologie, arhitectură, unde timp de 4 zile au fost identificați 45 de meșteșugari, din care au fost selectați 6 cu care s-a lucrat la prima colecție Honest Goods. Întrebarea centrală a fost cum se pregătește designerul pentru un proiect de acest gen? Au fost 3 designeri cu schițe, idei, desene tehnice însă a venit confruntarea cu realitatea – a fost o educație continuă– să înțelegem meșterul, care era pentru noi nu doar un profesionsit însă și o întâlnire socială și perfect umană – care a dus la schimbarea, construirea și îmbunătățirea proiectului. Acest tip de experienți a dus la o conștientizare a valorilor locale și a crescut mândria și apartenența locului, iar o dată cu prezentarea colecției, acest experiment a dus la o serie de contracte economice. CLICK Pentru mai multe detalii legate de meșteșugari .

O altă prezentare venită din sfera geologiei a fost susținută de către Alexandru Andrășanu – Geoparcul Țara Hațegului, sit UNESCO. Demersul educațional este aplicat la o regiune, un context, o țară - Țara Hațegului, din moment ce oamenii s-au identificat ca aparținând unei țări, înseamnă că au avut o noimă, că s-a întâmplat ceva de-a lungul timpului cu ei, astfel încât să-și creeze o propie identitate a lor într-o identitate mai mare. Profesor la Universitatea București, Alexandru Andrășanu a prezentat activitățile de cercetare, precum și curriculare (realizarea unor pachete școlare pentru cls a -V-a – descoperirea naturii, cls. a- VII – tradiții locale și în viitor cls. a-VIII-a comunități locale sau a unui Master în Geobiologie, precum și crearea unui curs internațional online de dezvoltare durabilă), alături de evenimentele relevante de-a lungul anului (Festivalul Dinozaurilor, în luna iunie, Zilele Geoparcului, în lunile mai – iunie, Ziua Vulcanilor, 24 august sau Semimaratonul Cetăților, la sfârșitul lunii aprilie). Conceptul care a stat la baza prezentării și acțiunilor Geoparcului este cel de geoprodus, produs local ce se referă la -elementele naturale din zona care au dat specificul locului prin conviețuirea comunității din zona respectivă, -producătorul și valoare de piață, la care contribuie și inovația -geoprodusul trebuie să se adreseze unui grup țintă, însa pentru a avea o utilitate crescută, trebuie să fie incadrat într-o strategie de circuit socio-economic de dezvoltare. Numai aplicând simultan cele 3 elemente, geoprodusul poate să ducă la o dezvoltare durabilă și susținută. 

Andrei Mihail – MAIE(Mișcarea pentru Acțiune și Inițiativă Europeană) a vorbit despre activitățile Școlii de Vară de arhitectură din Costești, Brăila și geoparcul Mehedinți, ce a reunit studenți de la arhitectură, în mare parte, dar și sociologie. Abordarea activităților a plecat de la o cartografiere a monumentelor istorice din zonă, alături de o evaluare a nevoilor comunității locale. Specificul acestui proiect este că el a avut loc lângă Baia de Aramă, unde s-a observat existența unei populații îmbătrînite, lucru ce putea ridica probleme în perspectivele utilitare ale clădirilor identificate. Astfel demersul a fost în primă fază unul de cercetare, iar timp de 8 zile s-a documentat strea clădirilor pentru a avea un punct de pornire și s-a discutat cu localnicii pentru a înțelege exact care este relația locuitorilor cu aceste monumente, cum se pot salva clădirile identificate și care sunt perspectivele oamenilor din zonă cu privire la integrarea clădirilor în activitățile sociale ulterioare. În 2018, creștem interdisciplinaritatea subiectului școlii – antropologie, sociologie și arhitectură-, iar situația o vom privi și din perspectivă economică. Ce s-a observat din experiența anterioară este că de cel mai multe ori există discrepanțe între modul în care localnicii văd dezvoltarea și cei care propun acțiunile de dezvoltare, fie că vin din partea arhitecților, sociologilor sau antropologilor. Prin intermediul atelierelor dedicate localnicilor,este important să înțelegem împreună cum putem functionaliza acest patrimoniu astfel încât să răpundă unor nevoi pe care localnicii le au. 

Adriana Scripcariu – Școala de la Piscu propune o serie de activități conectate cu promovarea și înțelegerea patrimoniului cultural. Astfel Școala Agatonia – patrimoniu pentru copii este o școală privată, în al 7-lea an de funcționare unde crezul nostru este că aceste cunoștințe de patrimoniu cultural aduse în atenția copilului trebuie să fortifice identitatea și să-i ajute pe aceștia să se raporteze corect la istoria lor persoanlă, comunitară, națională și într-un final la alteritate. De activitățile acestei școli beneficiază 21 de copii, cu un program școlar obișnuit, iar activitățile se desfășoară într-un spațiu înțesat de obiecte cu încărcătură de patrimoniu și sperăm că acest lucru va consolida în ei această afecțiune pentru această zonă a cunoașterii și frumosului pe care o vor duce mai departe. Totodată Școala de la Piscu a reușit să ducă în școli și licee Ziua Patrimoniului, care din 2014 se desfășoară în fiecare an, iar din 2018, cu sprijinul Bancpost, seminariile vor merge mai departe de București și Ploiești, într-un turneu prin țară. Copiilor le sunt prezentate obiectivele UNESCO ale patrimoniului material, imaterial sau natural, cu geoparcul prezentat anterior și participă la ateliere de linogravură sau olărit. 

Ultima prezentare din cadrul acestei întâlniri a aparținut Oanei Vas – Motz Art, care în ultimii 20 de ani s-a înscris în aripa avangardistă a munților Apuseni și care experimenează creativ și curajos cu patrimoniul material, dar mai ales imaterial reprezentat de tradițiile din Țara Moților, cu precădere promovarea tulnicului ptrintr-o Școala de Tulnic – Motz Sound. Florin Manca este artistul care a dus mai departe sunetul acestui instrument, cu preluarea secretelor cântatului la tulnic de la Mariana Gligor, tezaur uman viu UNESCO. În urma unui proiect mai amplu au reușit să doteze cu tulnice cele mai importante școli de muzică din România, cu precădere școlile de suflători.  

În concluzia evenimentului, Vintilă Mihăilescu a subliniat existența unui element comun în toate prezentările, acțiunile și activitățile celor din prezidiu, și anume comunitatea. În majoritatea cazurilor inițiativele au pornit individual, artistic, entuziast, dar acestea au existat numai în măsura în care ele au devenit comunitare. 

În urma prezentărilor s-a observat dimeniunea macro care a fost redată de conceptul de geoprodus, prezentat de Alexandru Adrășanu și căruia dacă îi se alătură abordarea strategică cu normative ce țin de patrimoniu cultural, aceste inițiative au șanse de funcționare mult mai eficiente, unde abordarea macro se răsfrânge asupra localului. O variantă neexploatată poate fi cea a eco muzeelor – unde pe lângă expoziții este adusă împreună comunitatea, iar acest tip de muzee ar putea fi unul dintre mijloacele de valorificare și educație Mai mult, dacă această conectare la comunitate este obligatorie, ca să fie funcțională, aceasta implică și colaborarea cu administrația locală, precum și conectarea cu piața. 

Reprezentanta Asociației Comunelor consideră că a descoperi patrimoniu , a scote la lumină tradițiile înseamnă că îi învățăm pe copiii noștri care sunt valorile, care sunt rădăcinile, de unde vin. Se consideră de bun augur parteneriatul dintre România Tradițiilor Creative și Asociația Comunelor, care poate permite accesul la rețeua de primari din toate județele de pe întreg teritoriul României. Pe această cale a fot lansată invitația de a participa la Consiliul Director al Asociației Comunelor unde să fie prezentate temele proiectelor și valorile comunității România Tradițiilor Creative. Până la urmă, cine nu ar vrea să-și promoveze comuna și să atragă și turiști și investitori în aceste regiuni? 

O alta modalitate de a transmite mai departe mesajul comunității România Tradițiilor Creative este prin rețeaua Bibliotecile Publice din Romania, rețea suport care poate fi activată în satele unde se dorește intervenția. Ne dorim să deschidem bibliotecile către comunități – acestea nu au sens fără comunitate. Există instituții în comunități, iar în acele instituții sunt oameni are deja se straduiesc să atragă resurse financiare și umane. În perspectiva dezvoltări de noi parteneriate, prima întâlnire din seria celor 10 conferințe din cadrul proiectului Consolidarea Comunității România Tradițiilor Creative, s-a încheiat. 

România Tradițiilor Creative este o comunitate care își propune să aducă laolaltă inițiative din zona industriilor creative care preiau tradițiile românești, le valorizează găsindu-le un loc relevant în contemporaneitate și le transformă într-o resursă de creștere economică și de generare a unor noi locuri de muncă. 

Conferința face parte din seria de evenimente organizate sub umbrela România Tradițiilor Creative, proiect inițiat de DC Communication, Muzeul Național al Țăranului Român, National University of Political Studies and Public Administration, Ordinul Arhitecților din România, cu sprijinul financiar al AFCN. A fost găzduită de Muzeul Național Cotroceni, marți, 17 aprilie 2018.

Mai multe informații despre proiect  și pepagina de Facebook a comunității: 
173 de afisari


Niciun comentariu
comenteaza