Uciderea în mod brutal a jurnaliștilor de investigație Daphne Caruana Galizia și Jan Kuciak amintesc în mod tragic de faptul că Europa rămâne un loc periculos pentru jurnaliști. Modul cum răspund statele europene în fața acestor crime va contura nu doar viitorul presei, ci și pe cel al democrațiilor noastre.
O privire asupra datelor disponibile ne ajută să înțelegem seriozitatea situației. Doar în ultimele 12 luni, șase jurnaliști au fost uciși, jumătate dintre ei în Uniunea Europeană. Din 1992, peste 150 de jurnaliști au fost uciși pe continentul nostru, unul la fiecare două luni. Unii relatau din zone de război, dar majoritatea au fost uciși încercând să aducă în lumină colțurile întunecate unde converg fărădelegile, corupția și politica. Multi dintre ei au solicitat protecție politică, dar autoritățile statale au ignorat aceste cereri.
Dacă asasinatele reprezintă calea cea mai vizibilă, extremă de a-i amuți pe jurnaliști, alte amenințări distrugătoare, mai puțin observate taxează libertățile și siguranța jurnaliștilor în Europa. Un raport pe care Indicele Cenzurii și Federația Europeană a Jurnaliștilor l-au publicat recent arată că 220 de jurnaliști au fost reținuți sau arestați în 2017 și au avut loc peste 1.000 de cazuri de limitare a libertății presei, adesea din cauza unor agenți statali. Din 2015, Consiliul Europei a primit peste 160 de alerte referitoare la atacuri, acțiuni de hărțuire și intimidare împotriva jurnaliștilor, iar un sondaj din 2017 a arătat că numeroși jurnaliști apelează la autocenzură pentru a evita probleme.
Această atmosferă toxică otrăvește democrația. Atacurile împotriva jurnaliștilor – fie ei reporteri de investigație proeminenți sau freelanceri aflați în situații precare – merg de fiecare dată dincolo de cazul individual și ne privesc pe noi toți. Dacă jurnaliștii nu pot munci liber și în siguranță, devine mai greu să descoperim încălcări ale drepturilor omului, acte de corupție și abuz de putere. Publicul primește mai puțină înformație decât are nevoie pentru a lua parte activ în procesul decizional. Iar forțele nedemocratice înfloresc.
De aceea libertatea presei reprezintă un drept bine stabilit al omului în tratatele internaționale, legile naționale și constituții. După cum a subliniat în multiple hotărîri Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, statele au obligația să susțină acest drept și să protejeze viețile jurnaliștilor. În cazul în care nu reușesc să le protejeze viețile, statelor le rămâne obligația să desfășoare anchete eficiente în cazul crimelor și să îi pedepsească pe vinovați.
În mod regretabil, statele europene nu reușesc să se ridice suficient de des la înălțimea acestor obligații.
Să luăm exemplul anchetelor referitoare la infracțiuni comise împotriva jurnaliștilor. Ele se lungesc ani de zile și, dacă făptașii sunt aduși uneori în fața justiției, cei care pun de fapt la cale aceste crime sunt rareori pedepsiți. Un asemenea eșec produce și mai multă durere în rândul jurnaliștilor și familiilor lor și hrănesc un sentiment de impunitate ce deschide calea pentru alte atacuri împotriva jurnaliștilor.
Dacă statelor le pasă de democrație și statul de drept, ele trebuie să implementeze într-un mod mult mai serios standardele privind drepturile omului, pe care le-au adoptat, în cazul siguranței jurnaliștilor și a altor actori media. Trebuie să trasforme cuvintele în acțiune.
Un punct de plecare este recomandarea pe care toate cele 47 de state membre ale Consiliului Europei – printre care toate țările membre UE – au semnat-o în 2016. Textul oferă măsuri concrete pentru ca țările să-și îndeplineasca datoria de a proteja viețile jurnaliștilor și de a pune capăt impunității, în cazul infracțiunilor comise împotriva acestora.
Eu văd în special trei pași pe care statele pot și trebuie să îi facă pe termen scurt.
Înainte de toate, să asigure protecție. Poliția și forțele de ordine nu trebuie să treacă cu vederea amenințările la adresa jurnaliștilor, sau să neglijeze cererile de protecție. Unele țări au o bună expertiză referitor la modalitățile de a asigura protecție polițienească, iar ele ar trebui să împărtășească aceste cunoștințe cu celelalte state. O cooperare mai strânsă cu organizațiile internaționale, organizațiile jurnaliștilor și centrele independente de observare a violenței împotriva jurnaliștilor ar trebui să ajute la creșterea capacității statelor de a-i proteja pe jurnaliști, într-o primă fază.
În al doilea rând, să pună capăt impunității. Poliția și justiția trebuie să poată investiga toate cazurile de violență împotriva jurnaliștilor, inclusiv pe cele ce implică agenți statali, să îi judece pe făptași. Aceasta presupune o forță de poliție bine instruită și eficientă și un sistem de justiție cu adevărat independent, liber de orice influență politică și capabil să ancheteze cele mai înalte sfere ale structurilor de stat, dacă e necesar acest lucru.
În al treilea rând, să schimbe legislația. Parlamentarii trebuie să introducă legi care protejează jurnaliștii și îii apără în fața presiunilor necuvenite. Când vine vorba despre defăimare și calomnie, ar trebui să le scoată pe acestea complet din legea penală, să prevadă doar sancțiuni civile proporționale și să aplice penalități celor care abuzează de procesele de defăimare pentru a-i amuți pe jurnaliști. Mai mult, legile referitoare la dezinformare, terorism și chestiuni de securitate trebuie să evite limitarea libertăților și siguranței jurnaliștilor.
Aceste măsuri sunt la îndemână, cu condiția să existe dorință politică. Iar aici ajungem în inima problemei. În cel mai bun caz, mulți politicieni rămân indiferenți la amenințările împotriva jurnaliștilor. În cel mai rău caz, ei instigă la violență și seamănă neincredere în presă. Această atitudine ostilă trebuie să se schimbe: politicienii trebuie să protejeze libertatea presei, nu să o îngroape.
Crimele comise împotriva lui Daphne Caruana Galizia, lui Jan Kuciak și a multor altor jurnaliști nu au fost cauzate de soartă, ci de deficiențe structurale în instituțiile statului care ar fi trebuit să îi protejeze. Această situație pune în pericol în aceeași măsură democrația și pe jurnaliști. A venit momentul ca statele să recunoască acest lucru și să asigure siguranța jurnaliștilor și a altor actori media.
Strasbourg, 26 aprilie 2018
Dunja Mijatović este Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei
