Sunt numiți generația Bumerang. Tineri care pleacă la studii sau își găsesc un job și se mută din casa părintească, ceea ce oricum demult visau dar care se re-întorc în cuibul părintesc. Pentru unul din 6 aventura se încheie rapid din cauza lipsei banilor ,de cele mai multe ori. Andrei este unul dintre aceștia. Se mutase cu prietena lui în chirie, amândoi aveau joburi și părea să le meargă bine. Andrei și-a pierdut însă locul de muncă și nu mai avea resurse pentru a participa la plata chiriei. A stat un an pe banii prietenei, până când aceasta a pus piciorul în prag. Ori își ia un job, ori pleacă. Orgolios, Andrei și-a sunat părinții care firește, l-au primit înapoi. Mutarea înapoi la părinți are costuri psihice consistente atât pentru tineri cât și pentru părinții lor. Vezi în text ce spun pe această temă antropologul Vintilă Mihăilescu și psihologul Daniel David.
”Nu doar tinerii se simt mai prost, ci si parintii, caci acestia (55-65 ani) fac deja parte dintr-o generatie care vrea si stie sa se bucure de "a doua tinerete", drept care revenirea copiilor este resimtita ca un soi de invaziune a intimitatii cistigate”, explică pentru
Vintila Mihailescu
Foto: facebook
HotNews.ro antropologul Vintilă Mihailescu. Pentru tineri, adaugă Mihăilescu, coabitarea este în primul rind semnul eșecului, iar pe acest fond toate diferențele de valori, practici, stiluri de viață etc se potențează și pot deveni acute.
”În al treilea rând, toate acestea se petrec însă pe fondul unei valorizari încă masive a familiei si a solidaritaților familiale (mai ales in mediul rural) - spre deosebire de societățile vestice (mai ales nordice), unde familia multigeneraționala a cam dispărut de mult.
Pe scurt, nu se poate face un singur "tip" de boomerang youngster, ci mai degrabă se poate identifica o sursă certă de tensiuni părinți-copii, cu rezultate negociate diferit, care pot merge de la familia safe-net, împărtășită de toți membrii, și până la conflicte deschise și chiar exprimarea lor publică- (vezi de pilda conflictele de la ultimele revolte”, mai spune Vintilă Mihăilescu.
Rezultatele unui sondaj făcut de Pew Research arată că în ansamblu, 34% dintre adulții cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani, care locuiesc împreună cu părinții lor sau care se mută temporar din cauza condițiilor economice, spun că viața alături de părinți a îmbunătăpțit relația cu aceștia. Doar 18% spun că relația lor cu părinții s-a înrăutățit, iar 47% spun că mutarea nu a produs nicio schimbare.
Luna trecută a fost publicat un studiu consistent în revista Social Science & Medicine, unde se rezultatele arată altceva: copiii adulți pot fi o sursă de sprijin emoțional pentru părinții mai în vârstă, dar și o sursă de conflict și stres. În urma analizelor mai aprofundate, rezultatele par să indice faptul că întoarcerea la căminul parental a copiilor adulți poate fi asociată cu scăderea calității vieții părinților.
”În general, în societățile colectiviste, copiii părăsesc mai târziu locuința părinților, pentru a deveni autonomi. Cu cât societatea are un scor mai ridicat al autonomiei individului, cu atât tinerii încearcă să fie pe cont propriu mai repede. Sigur, condițiile economice sunt alt factor care uneori moderează această relație (alături de altț factori, cum ar fi orientarea pe termen lung - care implică
Daniel David
Foto: danieldavidubb.wordpress.com
uneori sacrificiul părinților în beneficiul copiilor).
De obicei, in toate societățile, acest fenomen este un succes al dezvoltarii autonomiei individului, cu impact pozitiv asupra stimei de sine și prin aceasta asupra stării de bine/calitații vieții.
Aceeași explicație este adevărată și cu privire la reîntoarcerea copiilor pentru a locui cu părinții (acesta este un lucru mai acceptat în societățile colectiviste). Acest lucru este amplificat mai ales de condiții economice mai precare.
Sigur că acest fenomen afectează autonomia individului și astfel probabil și stima de sine, cu impact negativ apoi asupra stării de bine (fenomenul negativ este mai accentuat în societățile indivizilor autonomi, unde acest lucru poate fi mai ușor perceput ca un eșec social, acompaniat uneori cu stari de stres/depresie)”, explică pentru HotNews.ro și psihologul David Daniel, autorul ”Psihologiei poporului român”.
Alte câteva date de care e bine să ținem cont atunci când ne referim la tineri:
- Situația tineretului român nu e deloc roză, atâta vreme cât jumatăte din românii cu vârsta mai mică de 25 de ani lucrează în agricultură și în comerțul cu amănuntul. adică zone cu valoare adăugată extrem de redusă. Detalii, aici.
- Varsta la care tinerii romani parasesc locuinta parintilor a urcat anul trecut la 30,3 ani, potrivit datelor Eurostat. Fetele pleaca din locuinta parentala la 25.8 ani, valorile fiind printre cele ridicate in UE (suntem in medie pe locul 11 in UE28). Cel mai tarziu pleaca de acasa maltezii, croatii si macedonenii, iar cel mai timpuriu, nordicii (suedezii, danezii si finlandezii). De regula, plecarea are loc atunci cand conditiile economice iti permit traiul pe cont propriu, chiar daca ulterior parintii te mai sprijina.
- Peste 100.000 dintre șomerii cu vârsta de sub 25 de ani nu au lucrat niciodată (potrivit datelor Tempo online)
- Populația tânără (25-34 ani) este cea mai afectata, populația descurajată din acest segment de vârstă reprezentând 27,0% din totalul persoanelor descurajate. Persoanele descurajate sunt persoane inactive disponibile să lucreze în următoarele două săptămâni, care au declarat că în ultima lună au căutat un loc de muncă folosind metode pasive sau că nu caută un loc de muncă din următoarele motive: au crezut că nu există locuri libere sau nu au ştiut unde să caute; nu se simt pregătite profesional; cred că nu vor găsi de lucru din cauza vârstei; au căutat altădată şi nu au găsit.
4
7
