„Raţa comunistă, chiar şi când e moartă, zboară / Fiindcă-i animată de dragostea de ţară”. Aceste versuri ironice aveau un substrat politic periculos pentru cei care le spuneau şi, deopotrivă, pentru propagandiştii regimului de la Bucureşti care se străduiau să apere „puritatea idealurilor comuniste” – mai pe şleau, dogmele pe care nişte sectanţi habotnici le-au tradus din limba rusă în limba română şi au început să le pună în aplicare, în România după ce au fost scoşi din închisoare în august 1944. Versurile respective circulau în diferite variante, în liceele de elită din Bucureşti pe la mijlocul anilor ’70. Ele demonstrează că societatea românească era capabilă să creeze folclor urban, făcând haz de necaz pe seama politicilor inepte ale unor puşcăriaşi care au ajuns să conducă ţara doar după ce echipajele unor tancuri sovietice au „uitat” să plece din România în anul 1944.
Dacă tot am amintit despre dragostea „neţărmurită” a celor care au dorit „să ne facă bine”, bazându-se în primul rând pe greutatea şi numărul şenilelor, ne-am gândit să abordăm astăzi un subiect sensibil: propaganda de partid şi plecările în străinătate ale unor cetăţeni români. Nu, nu ne vom referi la George Soros (cine ştie pe unde era în anul 1974?), la căţeii care îi însoţesc, de un an de zile, pe stăpânii lor la protestele paşnice din Piaţa Victoriei sau la criticile imunde pe care ciracii lui Liviu Dragnea le lansează în mass-media şi în spaţiul virtual de comunicare împotriva celor care doresc un sistem de justiţie coerent şi fără părtinire în România.
Metaforele ironice din acest text, marcate cu puncte de suspensie, respectă regulile nescrise ale sistemului dual de comunicare publică din perioada comunistă (Nota bene! În vremea respectivă nu existau telefoane mobile cu sistem DUAL SIM) pentru a sublinia faptul că nu am găsit încă nici o diferenţă între ideile lui Nicolae Ceauşescu despre cetăţenii români care se gândeau să plece definitiv în străinătate, în anul 1974 şi cele ale liderului politic Liviu Dragnea despre cetăţenii români care se află deja în străinătate, în anul 2018. Nu este însă nici o problemă pentru noi, vom căuta „în mod asiduu” să găsim „noi soluţii”, care să asigure „propăşirea întregului popor”, pentru „cauza partidului” (Social Democrat, Liberal etc. – la liberă alegere pentru cititorii apolitici care nu votează) şi pentru „înflorirea României” (socialiste? – iar am fluierat în biserică).
Dar să revenim la subiectul pe care l-am propus astăzi în titlu. 25 martie 1974, Nicolae Ceauşescu dixit: „Nu se poate ca fiica sau fiul unui membru al Comitetului Central să se stabilească în Israel, Statele Unite, Anglia sau Turcia, iar tatăl său dă lecţii de educaţie revoluţionară sau de patriotism (subl.n.)”. Aşa a gândit şi aşa s-a exprimat cel care, peste doar trei zile, devenea primul şi unicul preşedinte comunist al României. S-ar putea ca membrii unei societăţi de protejare a cucuvelelor bătrâne de la Palatul Cotroceni să conteste cuvântul „unicul”, dar îl lăsăm momentan în text pentru o discuţie viitoare.
Nicolae Ceauşescu (şi nu numai acesta) a considerat la 25 martie 1974 că trebuia blocat accesul unor membri vechi ai nomenclaturii P.C.R. la funcţiile de conducere din vârful piramidei partidului-stat, în cazul în care copiii acestora îşi stabileau domiciliul în străinătate. Emigrarea lor constituia un eşec educativ major, mai ales în condiţiile în care părinţii lor primeau salarii de la instituţiile de stat subordonate partidului comunist pentru a îndeplini funcţii de educatori ai maselor populare şi pentru a fi „exponenţi fideli ai cauzei comuniste”. În plus, Nicolae Ceaşescu a folosit acel caz pentru a-şi proteja poziţia politică supremă, încercând să adune în jurul său oameni noi, care să-i aprobe fără crâcnire ideile şi să-i suporte toate angoasele – cei din vechea gardă a partidului-unic ştiindu-i foarte bine limitele politice şi intelectuale.
Nu dăm sfaturi astăzi celui care a anunţat că doreşte desfăşurarea congresului extraordinar al Partidului Social Democrat în luna martie (ce coincidenţă?) 2018. Nu oferim gratis idei liderului politic de la Bucreşti, ci doar textul stenogramei de mai jos – care se află la Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 27/1974, filele 11; 15-17. Putem însă presupune că nici unul dintre membrii conducerii actuale a Partidului Social Democrat nu va accepta la congresul respectiv ca fii ori fiicele lor să rămână pe vecie în România de dragul partidului, să nu îşi petreacă vacanţele în străinătate ori să nu studieze peste hotare. În ochii şefului de clan al partidului-unic din anul 1974, fapta reprobabilă supremă era stabilirea definitivă în străinătate a odraslelor şefilor din nomenclatura P.C.R., deşi (ne repetăm, aici) nu ştim pe unde era domnul George Soros în acea vreme, iar părinţii căţeilor care ajung astăzi, cu stăpânii lor, în Piaţa Victoriei nu se născuseră încă.
Stenograma şedinţei din 25 martie 1974 a Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., în cursul căreia a fost prezentată, printre altele, situaţia cetăţenilor români care au rămas ilegal în străinătate, în anii 1971-1973 (extrase).
Stenograma şedinţei Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. din ziua de 25 martie 1974
Au participat tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Emil Bodnăraş, Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Gheorghe Pană.
Au fost invitaţi tovarăşii: Cornel Burtică, Ştefan Andrei, Ion Păţan, Dumitru Popescu, George Macovescu, Florea Dumitrescu, Emil Bobu, Ion Coman.
Discuţiile au început la orele 12.00 şi s-au terminat la orele 13.30.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să începem întâi cu ceea ce este la ordinea de zi. [...]
Punctul 3: Propunerile Ministerului de Interne cu privire la schimbul reciproc de cadre la odihnă cu organe similare din unele ţări socialiste.
Tov. Emil Bodnăraş: Începând din 1973 s-a sistat schimbul reciproc de cadre la odihnă şi aceasta la iniţiativa ministerelor de interne.
Tov. Emil Bobu: Şi Ministerul Apărării Naţionale practică aceste schimburi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Concediul este bine să-l facă fiecare acasă.
Dar, în principiu, să fim de acord.
- Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
