În atenția:
D-lui Prof. univ. dr. Adrian Curaj, Director General al UEFISCDI,
D-lui Acad. Prof. univ. dr. Bogdan Simionescu, Președinte al CNCS,
D-lui CS I dr. Mitică Drăgușin, Președinte al CNECSDTI,
Subsemnatul, Andrei Terian-Dan, doresc prin prezenta să vă sesizez încălcarea normelor și a uzanțelor deontologiei academice – prin plagiat și complicitate la „acoperirea” plagiatului – de către cei 3 experți care au evaluat propunerea de proiect 0377, cu titlul După postmodernism: poezia milenaristă românească în context planetar, depusă de către subsemnatul în cadrul competiției TE 2016.
8 + 2 ISI afară = vizibilitate locală
1. Înainte de a vă prezenta faptele, permiteți-mi să mă prezint și eu – cu toată lipsa de modestie a unui aplicant la o competiție de granturi, care, asemenea celorlalți candidați, încearcă să-și vândă cât mai bine „marfa” proprie. Sunt autor unic a 10 articole în reviste indexate AHCI („ISI”), din care 8 publicate și 2 acceptate pentru publicare. Toate revistele respective apar în afara României, în țări de pe 3 continente: SUA, Marea Britanie, Brazilia, Slovenia și Slovacia. Din cele 8 articole deja publicate, 6 au fost premiate de către UEFISCDI. În afara acestora, sunt autor a 3 volume („monografii”), contributor la mai multe sinteze fundamentale ale Academiei Române și co-editor al unui volum apărut la Bloomsbury – New York. Am făcut parte până în prezent din echipele a 10 proiecte de cercetare (2 internaționale, 8 naționale) și am fost director a 2 proiecte UEFISCDI (unul PD, altul TE – ultimul fiind evaluat la monitorizarea finală cu calificativul maxim, A+). Am urmat stagii de specializare la instituții de învățământ și cercetare din Marea Britanie, Spania și Slovenia și am fost invitat să țin prelegeri la universități de top din SUA, Germania, Spania, Slovacia și Slovenia.
2. În condițiile în care, potrivit pachetului de informații al competiției TE 2016, pentru un director de proiect „activitatea cu o vizibilitate medie sau peste medie [la nivel internațional] este determinată major de existența a minimum două publicații ca autor principal (document type: «article» sau «review»), apărute în reviste indexate în AHCI” (p. 16), m-am gândit că cele 8+2 articole AHCI ale mele (adică de 4-5 ori minimul așteptat de către UEFISCDI) ar trebui să sugereze în modul cel mai lipsit de echivoc o activitate internațională cu vizibilitate multișor „peste medie”. N-a fost așa. În raportul inițial de evaluare (pe care l-am primit în data de 05.12.2017), cei trei evaluatori anonimi ai proiectului meu mă anunțau că am doar o „vizibilitate locală și națională” – de fapt, una mai mult locală decât națională, din moment ce mi se recomanda condescendent ca pe viitor să „clarific” de ce sunt „nu numai liderul unui grup (?) în peisajul revistelor literare locale (???)”. Asta în condițiile în care singura „revistă literară locală” în care am publicat în ultimii 6 ani este revista Transilvania, care nu este nici „literară” (ci interdisciplinară), nici „locală” (fiind indexată în SCOPUS și EBSCO) – și, mai ales, în condițiile în care în profilul meu academic inclus în propunerea de proiect mi-am listat doar articole ISI publicate în străinătate!
Evaluarea ca Wiki-paste
3. Ce-i drept, perplexitatea mea nu a durat mult. Pentru că, parcurgând în continuare raportul inițial, am fost copleșit treptat de o senzație de beatitudine: în comentariile lor sintetice, evaluatorii proiectului îmi ofereau nici mai mult, nici mai puțin decât o definiție a poeziei. Carevasăzică, „Ce este poezia?”, una dintre întrebările care m-a frământat timp de aproape două decenii de când mă ocup cu studiul literaturii (și nu doar pe mine, dar și pe filosofi, poeți, lingviști sau critici celebri, precum Aristotel, Giambattista Marino, Mihai Eminescu, Benedetto Croce, Ludwig Wittgenstein, T.S. Eliot, Roman Jakobson, Maurice Blanchot, Jacques Derrida, Richard Rorty, Terry Eagleton ș.a.m.d.), și-a găsit finalmente un răspuns elegant și lapidar sub condeiul unui evaluator anonim al UEFISCDI.
Iată răspunsul: Poezia(din grecescul ”ποίησις”, poiesis, care are sensul de “facere” sau “creare”) este o formă de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice și evocative, pentru a completa sau a înlocui semnificația sa aparentă.
4. Toată această poveste s-ar fi oprit, fără îndoială, aici dacă definiția de mai sus nu mi-ar fi lăsat nu numai o acută impresie de stupizenie – în treacăt fie zis: cât de specifică este „evocarea” în raport cu poezia? Nu caracterizează ea și restul discursului literar, precum și o gamă largă de discursuri non-literare? Se poate vorbi despre o semnificație „a limbii” în genere? Nu cumva doar cuvintele au o asemenea proprietate? Oare nu ar fi fost mai logic să vorbim despre o semnificație preexistentă textului decât despre una „aparentă”? etc. –, ci și un vag sentiment de déjà-lu.
Nu mi-a luat mai mult de 0,68 secunde ca să-mi verific această ultimă intuiție, cu ajutorul celui mai cunoscut motor de căutare din lume. Căci iată cum sună prima frază a articolului Poezie de pe Wikipedia:
Poezia (din grecescul ”ποίησις”, poiesis, care are sensul de “facere” sau “creare”) este o formă de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice și evocative, pentru a completa sau a înlocui semnificația sa aparentă. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Poezie)
Da, oricât de incredibil ar părea, acest lucru chiar s-a întâmplat: raportul inițial al proiectului TE 0377 a plagiat fără nicio jenă varianta românească a site-ului Wikipedia!
Două mâini o spală pe a treia
5. Ce era de făcut în situația dată? Recunosc că m-a bătut gândul să fac public acest episod încă de acum două luni. Două lucruri m-au oprit, însă. Pe de o parte, mi-am dat seama că, deși nu primisem decât raportul sintetic, nu și fișa concatenată (cu comentariile fiecărui evaluator în parte), ar fi fost incorect să-i consider la fel de vinovați pe toți cei trei evaluatori. Era absurd să presupun că toți trei ar fi plagiat în mod „sincron” același paragraf de pe Wikipedia. Mult mai rezonabilă era ipoteza că unul singur (poate raportorul?) a plagiat, pe când ceilalți doi doar au validat raportul. Sigur, era cam neplăcut că din ceilalți doi evaluatori niciunul nu s-a „prins” de plagiat; dar, în definitiv, câți dintre noi pot pretinde că ar cunoaște pe de rost întreg conținutul enciclopediei virtuale Wikipedia? Prin urmare, am semnalat existența plagiatului în răspunsul aplicantului (Rebuttal), pe care l-am încărcat pe platformă cu convingerea fermă că cei doi evaluatori onești îl vor demasca pe plagiator. Pe de altă parte, mi-am zis că, chiar dacă experții îmi vor înșela așteptările, evidența plagiatului va fi oricum sesizată de către stafful tehnic al UEFISCDI care îmi va citi Rebuttal-ul. Mai ales că, potrivit pachetului de informații al competiției TE 2016, „[î]n situația în care UEFISCDI constată sau este sesizată în legătură cu existența unui conflict de interese sau a unei abateri, aceasta va lua măsurile necesare înlocuirii evaluatorului” (p. 7). Eram, deci, convins că plagiatul din raport nu va rămâne nesancționat. Ar fi fost imposibil ca la un asemenea nivel așa ceva să fie trecut cu vederea!
6. Și totuși, rezultatul mi-a depășit orice așteptări. Când, în seara zilei de 12.02.2018, am avut acces la raportul final de evaluare a proiectului, am constatat cu stupoare nu numai că raportul de sinteză nu cuprindea niciun răspuns la acuzația de plagiat, dar și că PLAGIATUL PUR ȘI SIMPLU DISPĂRUSE din raport. De unde, câteva deducții triviale:
(a) plagiatorul nu s-a sinchisit în vreun fel de sesizarea mea; ba, mai mult, dând dovadă de un tupeu formidabil, a șters sau i-a sugerat raportorului ștergerea fragmentului buclucaș din raport;
(b) ceilalți doi evaluatori au validat – sau, poate, chiar au inițiat – ștergerea textului incriminat; în orice caz, cert e că ei au fost de acord cu forma finală a raportului de evaluare, care încearcă să ascundă plagiatul; în acest fel, dovedind o „solidaritate” înduioșătoare cu plagiatorul, ei au devenit, de fapt, complicii acestuia;
(c) nimeni din personalul tehnic al UEFISCDI nu a citit „dialogul” meu cu evaluatorii sau, în cazul în care a făcut-o, nu a schițat vreun gest de reacție la grava încălcare a normelor științifice și deontologice pe care o semnalam; nu cred că mai are rost să mă întreb dacă acest lucru s-a întâmplat din indiferență, din incompetență sau pur și simplu din aplicarea preceptului strămoșesc al batistei pe țambal.
În loc de concluzii…
…mi se par mai relevante câteva întrebări:
– Este plagiatul unuia dintre evaluatori un „viciu de procedură” în procesul evaluării unui proiect de cercetare? Dar complicitatea la plagiat, prin „acoperirea” lui?
– În cazul în care întrebările de mai sus primesc răspunsuri afirmative, ce se va întâmpla cu proiectul 0377? Va fi el reevaluat în concordanță cu normele științifice și deontologice curente?
– Mai mult: ce se va întâmpla cu celelalte proiecte care au fost evaluate în cadrul competiției TE 2016 de către unul dintre cei 3 experți care fie au plagiat, fie au „acoperit” plagiatul? Veți valida în continuare evaluările făcute de acești stâlpi ai competenței și ai bunei-credințe sau veți dispune reevaluarea tuturor proiectelor care au fost evaluate de către cei trei?
– Reformulând puțin primele întrebări: sunt plagiatul și complicitatea la acoperirea lui „abateri… de la normele și uzanțele deontologiei academice”, similare cu (sau chiar mai grave decât) acelea la care face aluzie comunicatul UEFISCDI postat pe data de 15.12.2017 pe paginile competițiilor PD și TE? Dacă da, atunci veți dispune și în cazul celor 3 evaluatori ai proiectului 0377 măsuri identice? Adică: pe lângă anularea tuturor evaluărilor efectuate de către ei în competițiile PD și TE 2016, și pierderea „calității de evaluator pentru competițiile organizate de CNCS/CCCDI/UEFISCDI”?
– Încă ceva: cum a fost posibil ca asemenea persoane să ajungă evaluatori în competițiile UEFISCDI? Nu există niciun filtru pentru a preîntâmpina asemenea situații jenante? A verificat cineva acuratețea informațiilor introduse „pe proprie răspundere” de către fiecare evaluator pe platforma Brainmap? Dacă nu, oare nu ar trebui făcut acest lucru măcar acum, după ce am constatat că responsabilitatea și onestitatea sunt pentru unii evaluatori principii facultative?
Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
