Interesul Rusiei de a-si extinde colaborarea cu tarile din spatiul post-sovietic este determinat de interese pe termen lung. Politica Occidentului, care incearca sa izoleze Rusia, creand in jurul frontierelor acesteia un cordon "sanitar", este cea care face ca Moscova sa continue sa promoveze politica de integrare cu noile state independente. Aceasta rivalitate a inceput in anii '90 ai secolului trecut, scrie Rador care citeaza Nezavisimaia Gazeta.

Atunci, raspunsul Rusiei s-a manifestat prin proiectele de integrare care au creat anumite mecanisme de consolidare a propriilor vecini. Reactia Rusiei la politica tarilor occidentale, permitand in acest fel influenta asupra spatiului post-sovietic, a reprezentat-o atragerea fortata pe orbita propriei sale influente politice si economice a noilor state independente. Este de ajuns sa ne amintim de vertiginoasa apropiere a Rusiei de Republica Belarus si de Kazahstan in anii '90 ai secolului trecut.

Insa nu toate tarile si-au exprimat disponibilitatea pentru integrarea in Rusia, limitandu-se la mentinerea legaturilor bilaterale economice si politice. Acest curs politic a fost ales de Ucraina, de o serie de tari din Asia Centrala si din Caucazul de Sud. Distantarea de Rusia a noilor state independente le-a usurat tarilor occidentale obiectivul de a patrunde in spatiul post-sovietic si de a elimina Rusia de acolo.

Acest scop l-au avut diversele initiative politice si programe economice ale tarilor occidentale, care si-au extins astfel influenta asupra noilor state independente. Acest lucru a permis in scurt timp nu numai reorientarea cursului de politica externa al acestora, ci si schimbarea dispunerii de forte in interiorul fiecarei tari, contribuind la venirea la putere a unor forte antirusesti. Astfel de procese au contribuit la dezintegrarea spatiului post-sovietic.

Dupa un sfert de veac, situatia nu a suferit schimbari semnificative. In ultimii ani Rusia se confrunta cu politica tarilor occidentale, care continua sa incerce sa-i limiteze influenta in spatiul post-sovietic, creind in jurul granitelor rusesti un "brau sanitar". Un rol important in aceasta constructie geopolitica ii revine Ucrainei. Din momentul in care si-a obtinut independenta, Kievul s-a aflat in atentia tarilor occidentale, care au depus eforturi si au facut importante cheltuieli financiare ca sa obtina reorientarea politicii externe a Ucrainei si sa slabeasca legaturile economice si comerciale cu Rusia.

Lovitura de stat din 2014 si conflictul din Donbas au devenit moment de cotitura in legaturile ruso-ucrainene. S-a pus capat etapei pastrarii colaborarii economico-comerciale, in conditiile despartirii vectorilor de politica externa. In concluzie, Rusia si Ucraina au intrat in stadiul confruntarii, iar spatiul post-sovietic si-a pierdut definitiv aparenta de unitatei care se pastra dupa destramarea URSS-ului.

Factorul ucrainean a fost si va ramane unul esential in stabilirea dispunerii de forte in spatiul post-sovietic. Scaderea brusca a nivelului relatiilor economico-comerciale dintre Moscova si Kiev, precum si legaturile politice tensionate dintre cele doua tari au slabit considerabil posibilitatea Rusiei de a realiza initiative de integrare. In acelasi timp Occidentul si-a diversificat instrumentarul influentei sale asupra politicii interne si si-a extins controlul asupra politicii externe a Ucrainei.

Este foarte concludent exemplul Moldovei, unde, impotriva presedintelui moldovean Igor Dodon, se folosesc toate instrumentele pentru a nu se permite schimbarea orientarii de politica externa la alegerile parlamentare din anul 2018. Pendulul de politica externa al Ucrainei s-a inclinat in directia Occidentului, iar sperantele ca accentele din politica externa a Ucrainei se vor schimba in urmatorii ani nu au fost justificate deocamdata.

Cartea ￢nationalista￢ pe care Kievul a jucat-o in ultimii ani a dat propriile rezultate. Ucraina foloseste "amenintarea" ruseasca ca argument pentru cautarea de protectie in Occident. Desi acest curs politic nu i-a adus Ucrainei o integrare economica reala in economia europeana, totusi, colaborarea politica a permis elitei ucrainene sa vorbeasca de iesirea de sub influenta ruseasca. Cu aprobarea si cu sprijinul tarilor occidentale, in ultima jumatate de an situatia politica din Ucraina s-a schimbat vertiginos.

Activitatea lui Mihail Saakasvili a demonstrat neputinta presedintelui, a parlamentului, a structurilor coercitive, a sistemului judiciar. Se poate considera ca evenimentele de acest gen sunt o pregatire pentru schimbarea radical a personajelor din politica ucraineana, multe din ele fiind in politica din anii '90. Destabilizarea ulterioara a situatiei din Ucraina va exercita o influenta negativa asupra intregului spatiu post-sovietic.

In toate tarile din spatiul post-sovietic se desfasoara procese de confirmare a independentei, de constituire a identitatii nationale, determinandu-se, pe termen mediu, dispunerea de forte. Prin urmare, pornind de la acest lucru, este greu de asteptat o schimbare a politicii externe a Chisinaului, cu atat mai mult cu cat tarile occidentale actioneaza impotriva acestui lucru. Republica Belarus, care este considerata unul dintre partenerii - cheie ai Rusiei, se afla si ea in cautarea unui "compromis" cu Occidentul, construindu-si politica pe divergentele cu Moscova, cu Washington si cu Bruxelles.

Procesul de negociere privind intrarea in NATO, extinderea prezentei Chinei, initiativele politice si economice ale Statelor Unite si ale UE, activizarea Turciei - acestia si alti factori exercita o influenta negativa asupra pozitiilor Rusiei in spatiul post-sovietic. Pentru contracararea presiunii Occidentului Rusia foloseste colaborarea cu toate tarile din fostul spatiu post-sovietic. Unul dintre instrumentele de protejare a propriilor interese este Uniunea Economica Euro-Asiatica.

Totodata Rusia este obligata "sa nu remarce" dificultatile care se intalnesc pe drumul integrarii din cauza politicii externe ambitioase si de sine statatoare a partenerilor. Tot din aceasta cauza, Rusia va trebui sa se impace si in continuare cu crizele de politica interna care continua sa aiba loc in tarile din spatiul post-sovietic, a caror politica reflecta de cele mai multe ori interese corporative si inguste de partid.

Pentru elitele aflate la putere, problema "tendintelor integrationiste" este determinata de conjunctura politica care nu are legatura cu interesele nationale sau dezvoltarea economiei. De aici arbitrarul in luarea multor decizii, in conditiile in care cursul de integrare poate fi insotit de luarea unor hotarari care sa vizeze consolidarea independentei. Dimpotriva, incercarile de obtinere a unor preferinte economice sunt insotite de o retorica anti-ruseasca.

In ciuda acestor probleme, Rusia este interesata sa colaboreze strans cu tarile din spatiul post-sovietic.

• material Nezavisimaia Gazeta (preluare Rador)