Mi-am facut cont de Tinder intr-o dupa-amiaza de iarna. Cu o seara inainte, o rupsese pe site-urile de seriale online subtitrate de veverita. Era vara afara si voiam sa vorbesc cu o fiinta vie. Ma despartisem de curand de prietenul meu, dupa 2 ani & jumatate de viata misto, cu stabilitate, confort, nickname-uri de alint, dar si cearta & balamuc. Gata, “caput”. Nu mai voiam talmes – balmes emotional, nu mai voiam sa-mi faca mintea terci cu crize de gelozie. El nu era racordat la online, era cel mai mare hipster, cu snobisme si harfe. L-am iubit. Dar sa ma fi auzit ca-mi fac cont pe aplicatii de dating? M-ar fi stigmatizat. Gata, imi fac Tinder si glisez la poze pana-n noapte. Cititi o Perspektiva de fata, Monica Stoica.
Tu cum o arzi pe Tinder? Prima poza pe care am postat-o era doar cu mecla, genul sfios
Primeam match-uri (asa se numesc, practic cand cineva te crede frumos, iti da un fel de Like, dar nu poti comunica decat daca Like-ul e reciproc). Ok, vad poze cu baieti. E ca meniul de restaurant. Unii foloseau poze false, modificate-n photoshop, altii pareau melancolici & cuminti, altii afisau abdomene, cativa erau la costum. Puteam alege ce vreau, ca la Mall, nu?
Dar “Eu ce vreau?” ceafa de porc, brocoli?
Nu stiu, curiozitate. Poate ca vreau validare. Scap de himera fostului, de fantoma relatiei care s-a dus pe pustiu? Caut solutii. “Vrei sa-i dai un boost ego-ului, cum vrea toata lumea, nu trebuie sa existe miza”, mi-a spus o prietena. Sa-mi alint propria persoana, sa ies din melancoleala? Hai, zicea constiinta aia care vorbeste cu vocea supereroului. In urmatoarele secunde un tip ma intreaba daca-mi plac merele. Ce mere, frate? Ma dezobisnuisem de conversatii spontane, de messenger-uri. Dar raspund. Ironic: nu, imi plac bamele. El baga un smiley. Am deturnat romantismul. Omul asta avea la profil o poza de la mare. Cine e si ce vrea? Trece o jumatate de ora, ma intreaba unde stau in Bucuresti. Nu dau detalii, mi-e frica ca lui Rapunzel in turn. Zice sa iesim la o cafea. Unde-i rabdarea, printule? il intreb. Nu pot azi la cafea. Stai un pic, sa mai vorbim o farada. Dar nu, tot insista. Imi spune franc: “Tu ai intrat la misto pe Tinder, tu ce vrei, de fapt?”. Suna ca replica unui chelner care bate darabana cu piciorul in timp ce tu rasfoiesti nehotarat file din meniu. Vrei o salata, vrei o bruscheta, vrei fleica? Numeste-le si ti se va da.
Da, oricat de frivol ar fi pentru traditionalisti
Datingul are useri care bat din picior, cativa vor sa intre-n pat in prima intalnire. Desigur, exista detractori care-ti spun: deconecteaza-te, sterge contul. Si cu toate astea, paradoxal – exista cupluri cu relatii de lunga durata care s-au cunoscut pe dating. In virtual, e noul real. Baietii din colt de la seminte si mistocari sunt “la colt” pe Tinder, sa te jumuleasca. Sfiosii, si ei, se tradeaza, adapteaza. Vanatorii de somon au mirosul lor.
Unul e Sagetator
A, sunt misto sagetatorii. Conversatia decurge lin, nu pluseaza cu “dating-ul”, imi trimite o melodie rap, pune o groaza de emoticoane. E pozat cu lumina rasaritului rasfranta pe fata. Ochi mari, par negru, frizura cool – hai ca-mi place.
Baiatul numarul 3 e fotograf
Imi trimite poze de pe unde umbla, in timp real. Ii trimit si eu trei poze cu blocuri, pe care le-am facut cu o zi inainte. Imi zice ca am “viziune artistica”. E dragut, apasa pedalele care trebuie, stie sa flateze. Ma simt un pic stinghera, cine pe lumea asta trimite poze cu blocuri comuniste pe un chat de dating? N-am fler, mi s-a atrofiat simtul ridicolului. Poate am alta poza din vacanta, cu vreo plaja, la apus? Zic: ce fel de fotograf esti? De nunti. Raspund: Cool, imi plac nuntile si perinitele. Apoi se da lovit in aripa: crede ca fac misto. Dar nu eram ironica, chiar imi plac, man!
Am inchis Tinderul atunci
Ma simteam neinteleasa. In clipa urmatoare, spectrul de posibilitati mi se parea prea larg, pozele rulau continuu, iar baietii mi se pareau straini. Anxietate. Mi-era greata de refuz, de lipsa de umor, de distanta. De selectie. Nu-s normala? Intrebari. Conectare. User. Raspuns. Intrebare.
Am mai glisat la poze si ziua urmatoare
Omul are ariciul in el. Nu se lasa. Imi treceau prin minte toate gandurile vechi despre aparenta vs. esenta, standarde superficiale de frumusete, miunciuna & camuflajul oamenilor pe internet. Si cu toate astea, era irezistibil. Scroll, scroll, scroll. Rasfoiesc in catalogul de poze. Desi ma simteam ultra profunda in capul meu, uite ca erau unii pe care nu-i placeam dintr-un motiv fatis & cinic: nu-mi placeau fizic. Desi o fotografie nu-ti da niciun indiciu clar despre un om, iata ca analizam fugitiv baietii si-I selectam dupa un singur criteriu. Nu zaboveam. Imi place sau nu-mi place fata ta, vorba aia.
Am vorbit vreo saptamana cu un tip pe Tinder
Imi placea cum imi scrie. Avea umor. Ne-am trimis gif-uri si stickere. Am ras. Ma simteam confortabil. Intr-o seara mi-a propus sa ne vedem, am acceptat. Imi spusese ca are binoclu si ca ne putem uita la Luna de pe terasa blocului lui. Mi s-a facut un pic inima purice, nu stiam daca dincolo de “vrajeala” n-o fi vreun maniac. Dar m-am dus. Am vazut luna, ne-am uitat inspre strada de la intaltimea unui bloc de la Gara de Nord. Mi-a povestit de viata de noapte din zona. “Uite, acolo e un tip care face strada in fiecare seara, acolo sunt cersetorii, acolo e politia”. Nu ma brusca, era chill, povestea frumos. Dar tot ma simteam usor aeriana. M-am intrebat ce caut acolo? Simteam o confuzie vaga si emotional eram ca intr-un montaigne russe: imi placea baiatul, insa voiam in acelasi timp s-o iau la fuga.
Am cautat salvare pe net, laMoira Weigel din Atlantic
Ea crede ca genul asta de confuzie ar putea fi consecinta unei “rusini latente” sau o jena reziduala initiala provocata de insusi faptul de a comunica cu o persoana printr-o aplicatie de dating. Nu stii ce cauti in jungla internetului si ti-e frica sa recunosti ca esti un “animal social”. Ai nevoie ca de apa si aer de alti oameni. Undeva pe la 2 noaptea am plecat, timida, de la baiatul de pe Tinder.
Dar am comunicat pe bune cu el
Ne-am mai intalnit de doua ori. N-a mers, eram poate pe alte frecvente. Dar i-am dat numarul de telefon si mi-a scris pe WhatsApp. Am continuat sa vorbim. Si mi-a spus: La multi ani, ieri-azi.
2
8
