Printr-o Decizie foarte recenta, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in Complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat cu efect obligatoriu ca este posibila executarea silita a unei creante garantate printr-un contract de ipoteca valabil incheiat, ce constituie titlu executoriu, chiar daca dreptul de creanta insusi nu este constatat printr-un inscris care sa constituie, potrivit dispozitiilor legale, titlu executoriu.

Alina UngureanuFoto: Tuca Zbarcea & Asociatii

Decizia nr. 60 din data de 18.09.2017 urmeaza sa fie motivata in termen de 30 de zile de la pronuntare si sa fie publicata in cel mult 15 zile de la motivare in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Dezlegarea data chestiunii de drept analizate este obligatorie de la data pronuntarii Deciziei pentru instanta care a solicitat dezlegarea, iar pentru celelalte instante, de la data publicarii Deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Dispozitiile legale supuse interpretarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in cadrul procedurii de pronuntare a unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt art. 2431 din Noul Cod civil raportat la art. 632 din Noul Cod de procedura civila.

Chestiunea privind (im)posibilitatea executarii silite a unei creante garantate printr-un contract de ipoteca, daca dreptul de creanta insusi nu este constatat printr-un titlu executoriu, a reprezentat subiect de controversa atat sub auspiciile vechii reglementari civile si procesual civile, cat si dupa intrarea in vigoare a Noilor Coduri.

In timp ce garantiile reale mobiliare erau calificate legal in mod explicit ca fiind titluri executorii in baza art. 17 Titlul VI din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, contractul de ipoteca per se nu era calificat titlu executoriu prin Vechiul Cod civil. Prin urmare, creditorii care initiau, anterior datei de 1 octombrie 2011, punerea in executare a unei ipoteci conventionale imobiliare independent de contractul principal, argumentau caracterul de titlu executoriu al ipotecii fie prin dispozitiile art. 66 din Legea nr. 36/1995 (ca act autentificat de notarul public care constata o creanta certa, lichida si exigibila, constituind titlu executoriu de la data exigibilitatii creantei), fie prin art. 79 din Legea nr. 58/1998 (conform caruia contractele de credit bancar, precum si garantiile reale si personale constituite in scopul garantarii creditului bancar reprezinta titluri executorii). Oricum, necalificarea legala explicita a ipotecii conventionale imobiliare ca titlu executoriu a creat o jurisprudenta si doctrina neunitara in perioada Vechiului Cod civil, in care vocile dominante sustineau versiunea respingerii punerii in executare a contractelor de ipoteca imobiliara in mod independent de contractul de credit in baza caruia fusesera incheiate.

Chiar si dupa adoptarea Noului Cod civil, care a reglementat explicit, prin art. 2431, caracterul de titlu executoriu al ipotecii, practica judiciara a ramas in continuare divizata. O parte (semnificativa) a opiniilor sustinea ca hotararile pronuntate sub imperiul Vechiului Cod civil (prin care se refuza executarea silita a unor contracte de ipoteca, accesorii unor contracte de credit, pentru motivul lipsei caracterului executoriu al celor dintai) si-au pierdut valoarea jurisprudentiala in momentul in care legea, prin intermediul art. 2341 din Noul Cod civil, a statuat caracterul executoriu al ipotecii. Cu toate acestea, nu putine au fost solutiile instantelor care au ramas fidele vechii interpretari majoritare, in sensul imposibilitatii executarii ipotecilor.

Astfel de solutii contradictorii asupra unui subiect important, cu numeroase aplicatii practice, a generat necesitatea transarii chestiunii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, printr-un mecanism reglementat de Noul Cod de procedura civila pentru asigurarea practicii unitare: dezlegarea chestiunii de drept pe calea hotararii prealabile.

Desi motivarea in extenso a Deciziei nr. 60 din data de 18.09.2017 nu este inca disponibila, din comunicatul Biroului de Informare si Relatii Publice al Inaltei Curti de Casatie si Justitie se constata clar ca interpretarea data de instanta suprema dispozitiilor art. 2431 din Codul civil raportat la art. 632 din Codul de procedura civila confirma posibilitatea executarii silite a unei creante garantate printr-un contract de ipoteca valabil incheiat, ce constituie titlu executoriu, chiar daca dreptul de creanta insusi nu este constatat printr-un inscris care sa constituie, potrivit dispozitiilor legale, titlu executoriu.

Dispozitii legale care vin sa confirme interpretarea conform careia ipoteca reprezinta titlu executoriu indiferent de natura raportului obligational principal se regasesc, intre altele, si in dispozitiile art. 2504 din Noul Cod civil (care statueaza ca prescriptia dreptului la actiune privind creanta principala nu atrage si stingerea dreptului la actiunea ipotecara, in acest caz, creditorul ipotecar putand oricand urmari, sub rezerva prescriptiei dreptului de a obtine executarea silita, bunurile mobile sau imobile ipotecate, insa numai in limita valorii acestor bunuri) sau art. 2358 Noul Cod civil (potrivit caruia dreptul de ipoteca sau rangul acesteia poate fi cedat separat de creanta pe care o garanteaza daca suma pentru care este constituita ipoteca este determinata in actul constitutiv).

Din intregul ansamblu normativ care priveste chestiunea analizata rezulta ca nu se impune nicio distinctie intre contractele de ipoteca incheiate in baza unui contract de credit si ipotecile incheiate in baza unui alt gen de contract (exemplu: vanzare-cumparare, cesiune etc.). Toate aceste ipoteci incheiate in baza Noului Cod civil pot fi puse in executare in mod direct independent de existenta unui alt titlu executoriu.

Prin urmare, prin indeplinirea conditiei caracterului exigibil al creantei, creditorul dispune de un drept de optiune in ceea ce priveste procedura de executare silita. Acesta poate sa apeleze la caracterul executoriu al contractului de ipoteca (impreuna sau separat de contractul de credit in baza caruia a fost incheiat) sau poate sa faca abstractie de calitatea sa privilegiata fata de alti creditori si sa porneasca o executare silita de drept comun, ca orice creditor chirografar, daca are interes sa actioneze in acest mod. In mod evident, pe langa caracterul exigibil al creantei ce se executa, aceasta trebuie sa fie certa si lichida, pentru a fi apta de a declansa orice procedura executionala (potrivit art. 663 Noul Cod de procedura civila). Astfel, desi ipoteca poate garanta orice fel de obligatie (art. 2369 Noul Cod civil), intotdeauna va fi vorba despre o obligatie lichida sau, cel putin, lichidabila. De asemenea, odata implinita data scadentei prevazuta de contractul de ipoteca, creanta continuta de acesta indeplineste si conditia exigibilitatii. Mai mult, certitudinea creantei principale rezulta si din contractul de ipoteca in al carui continut exista dispozitii privind suma creantei ipotecare.

Asadar, atat timp cat intr-un contract de ipoteca se gasesc in mod concret sau prin referire, toate elementele esentiale pentru a permite pornirea executarii silite, aceasta poate fi pusa in executare in toate cazurile (cand exista un contract de ipoteca valabil incheiat - in scris) indiferent daca obligatia garantata deriva dintr-un titlu executoriu sau nu.

Un articol semnat de Alina Ungureanu, Managing Associate alTuca Zbarcea & Asociatii(alina.ungureanu@tuca.ro)