1 € 4,5950 1 USD 3,8316sâmbătă 23 sep 2017
Versiune
Mobile

Vanatorul de biciclete. In garajul lui Manda de la Pegas, cu Scapin, Benotto, Reynolds si alti biciclisti de colectie

de Gasca HC Miercuri, 13 septembrie 2017, 8:36
- a A+
Imagine
Omul asta, in garajul lui din Rahova-Bucuresti, re-compune biciclete rare, de colectie. Este un vanator de ghidoline, pipe, cuvete de biciclete prin balciuri, la licitatii, prin cotete de porc. In 1990 Manda a spalat parbreze ca sa-si cumpere un Pegas. Dupa scurt timp, acelasi Manda si gasca lui au vazut in Pegasul copilariei lor un brand de succes pentru anii nostri de maturitate si vintage. Uite, o VIDEOexperienta Haute Culture despre nimicurile care fac istoria. Despre cum “vezi” ceea ce altii dispretuiesc. 


Intai sa puna o stampila Cosmin Popan, doctor în Sociologie, mobilitate urbană și biciclete, Lancaster University. El vorbeste despre epoca do-it-yourself, despre semn de distinctie sociala, despre Revolutie a bicicletei si Autenticului:

"Asistăm de aproape trei decenii la o ‘revoluție’ a bicicletei, cel puțin în Europa și America de Nord. Bicicleta are însă o istorie îndelungată, de peste 200 de ani, și puțini știu că automobilul și șoselele actuale nu ar fi fost posibile fără bicicletă. Avântul celor precum Alex, care reconstituiesc biciclete ‘vintage’, e în parte o practică de legitimare a unei mașinării considerată până nu demult fie înapoiată, fie demodată. E o nostalgie față de ce a fost bicicleta, ‘autenticul’ pe care l-am pierdut și pe care încercăm să-l recuperăm. Asistăm totodată și la o formă interesantă de distincție socială: mulți bicicliști își creează un soi de capital cultural, al celor care știu aceste istorii, le recompun și se deosebesc de ‘restul bicicliștilor’. Ceea ce e, totuși, cel mai important lucru aici este spiritul acesta ‘do-it-yourself’. Cum bine notează Alex, într-o epocă a mecanizării și automatizării, legătura asta aproape neintermediată cu tehnologia, fie că vorbim de dat pe bicicletă sau de reparat o bicicletă, generează un soi de autonomie pe care automobilul adesori o reneagă. Dacă bicicleta are nu doar un trecut, ci și un viitor, în mod sigur legătura asta trebuie prețuită cum se cuvine."

Re-compunerea lui Scapin 



Reporter: Ce-aveam noi aici? 

Alexandru Manda: Ca sa nu zic ca avem o bicicleta, o sa zic ca-l avem pe Umberto Scapin. Este unul dintre celebrii, dar nu foarte cunoscutii, constructori de biciclete italian. Facea cadre de biciclete. La bicicleta asta am gasit intai cadrul in Timisoara. Il aveau in Timisoara de la cineva din Bacau. M-am indragostit de el. Are si niste detalii fabuloase. Fiecare constructor de biciclete are marcajul lui, semnatura lui. La Scapin sunt trei cerculete puse in forma de triunghi. De la un simplu cadru, am stat zile si nopti pe net sa gasesc un catalog din ’82- ‘83. Pe baza catalogului, am reusit sa reconstitui bicicleta. 

Reporter: Coarnele? 

Alexandru Manda: Este semnatura a mea fata de catalog e o ghidolina din PVC marca Benotto, sa-i dea putina culoare. Piesele sunt “Campagnolo super record”. Chestii inedite: vezi, tija de sa care este stantata cu Scapin. La fel si pipa bicicletei. Cuvetele poarta tot numele bicicletei. Nu sunt Campagnolo, ci de un subsidiar Cobra Bologna.

Reporter: De unde le-ai luat? 



Imagine



Alexandru Manda: Am avut cadrul. Am bagat foarte multi bani. Am reusit s-o termin in sase luni de zile. Am si o bicicleta care mi-a luat 1 an jumatate. 

Reporter: Ce inseamna s-o compui? 

Alexandru Manda: Sa gasesc perioada corecta a pieselor. Nu colectionez de foarte mult timp biciclete vechi. De la cadru mi-am dat seama ce echipare trebuie sa pun, din ce perioada. Dar mi-a fost foarte greu sa gasesc piesele pantografiate: tija de sa, pipa si cuvetele. 

Reporter: Si cum le-ai gasit? 

Alexandru Manda: Le-am gasit in Berceni, nu ma asteptam. Fac parte si dintr-o organizatie de colectionari de biciclete vechi. In special biciclete de cursa. Am ajuns la un domn in varsta. Vopseaua este originala. Bicicleta e de la Columbus. 

Clestii de frana ai lui Reynolds 

Reporter: Asta-i un Reynolds? 

Alexandru Manda: Din anul 83, in care m-am si nascut, putem sa mergem invers cronologic la bicicleta din perioada ‘73 – ‘77. Prima generatie din perioada “super record”. Mi-a luat ceva s-o construiesc. Bani, timp. Cum am reusit sa identific perioada din care dateaza bicicleta? Fiecare cadru are un sticker cu datele de identificare ale tubulaturilor din care este format. Aceasta bicicleta e un Reynolds. Un expert din Marea Britanie a reusit sa identifice perioada corecta a stickerului. Am putut sa construiesc bicicleta ca si cum ar fi din perioada aceea. O echipare de top din perioada “Campagnolo super record”. Are tot ghidolina Benotto. Rotile au fost polisate. Un detaliu important: clestii de frana. Sunt gauriti din fabrica. Cunoscatorii din alte tari mi-au spus sa nu fortez foarte tare bicicleta pentru ca s-ar putea sa nu aiba aceeasi forta de franare. S-ar putea sa cedeze. Un alt detaliu important: trecerile de cadru. Burta bicicletei. Greutatea bicicletei este de 9, 350 kg. Este masura 58, care mi se potriveste mie. 

“fatto a mano” Simti ca cineva a a sudat-o, a mufat 

Reporter:
Cat costa s-o reconstitui? E mai scump sa reconstitui decat sa-ti cumperi o bicla noua? 

Alexandru Manda: Acum robotii fac bicicletele. Nu le mai fac oamenii. Pe acestea poti sa le iei in mana. Simti ca cineva a luat-o in mana. A sudat-o, a mufat. Se faceau manual. Sunt unele biciclete care au stantate pe ele in italiana: “fatto a mano”. Cam pana in anii ‘90 s-au facut manual. Pe urma au intervenit robotii, tehnologia. Pentru nevoia de a alerga mai repede au mers catre alte aliaje: aluminiu, cupru. Acum suntem in epoca carbonului. Si carbonul se face de mana. Sunt niste fase din carbon. E complicat. E epoca consumului. Cadrele Montagner, Bianchi

Reporter: Ai aici cadre, simple cadre de bicicleta? 

Alexandru Manda: Nu-i chiar așa. Uite, cadrul Luigi Montagner. Construit din otel. Luigi a fost recunoscut in Italia. A devenit celebru cand a echipat mai multe echipe: a Poloniei, a Rusiei. Uite, cadrul asta. E Bianchi, cea mai veche firma de biciclete cunoscuta. Uite un cadru Moser. Celebrul recordman Francesco Moser. A doborat recordul orei. Dar nu se numeste asa de la Francesco. Este de la Ermanno Moser. Culmea, din aceeasi localitate cu Francesco. Trento, Italia. Este un magazin de biciclete din 1933. 

Obsesia/pasiunea. Da, ne aflam aici in fundul Rahovei 

Reporter: De unde toata obsesia asta? 

Alexandru Manda:
Ne aflam aici in fundul Rahovei. Umbland pe strazile cartierului, trebuia sa ai bicicleta ca sa poti ajunge pe o strada cat mai indepartata. In anii ‘90 a trebuit sa spal parbrize pentru o bicicleta. Mama sa moara de inima ca fiul ei spala parbrize. Era pentru un scop nobil: pentru a-mi cumpara o bicicleta Pegas. Istoria romaneasca incepe cu prima bicicleta. Pegasul. Bicicleta premiantului. Mi-am luat un Pegas cu sa lunga, dar cu cadru de dama. Am luat-o la mana a doua. Am dat 700 de lei pe bicicleta. Destul de scump, era prin 91. Am lucrat o vara la parbrize. Asta faceau toti copiii: spalau parbrize ca sa-si cumpere o bicicleta.  

Reporter: Cum ti-ai facut ochiul? Cum ai invatat sa pretuiesti chestiile astea ruginite? 

Alexandru Manda: A trebuit sa urmez o scoala. Un master. Un master la SNSPA. Sudvizie la Antropologie: “Studii Vizuale si Sociale”. Dar mi-a ramas microbul “micului antropolog”. M-a dus departe in “nebunia bicicletei”: reconstituire, datare, sa fac bicicleta dupa catalog ca sa arate exact asa cum era cand a iesit din atelier. Am devenit destul de “purist”. Tin la detalii.  

Merg in iarmaroace, ma uit pe olx-uri, am ajuns si-n Bulgaria dupa piese, o sa ajung si la Lugoj la un targ. La Cluj, la Timisoara. La multe targuri. Cunosc oameni. Primesc mesaje, telefoane: “Am o bicicleta”. Dar nu se concretizeaza nici 1% dintre propuneri. Umblu prin cotete de gaini si prin troaca de porc. Ma prinde 2 noaptea citind cataloage de piese. Mi-am sters Facebook-ul cu mii de prieteni. Am un Facebook mic dedicat doar bicicletelor. Am conversatii doar cu cunoscatori din lumea larga. 

Reporter: E inspaimantatoare bicicleta. O manie? 

Alexandru Manda: Mergand cu bicicleta te simti atat de liber, incat vrei sa fii sclavul ei. Iti dai aceasta libertate. Iti da aripi, precum celebrul Pegas. Apoi incepi sa ai din ce in ce mai multa grija de bicicleta. Incepi s-o venerezi. 

Reporter: Cum suna Bucurestiul de azi in fata bicicletei? Cum parcurgi din Rahova inspre oras? 

Alexandru Manda: Eu cu bicicletele astea nu merg spre oras. Imi spun sa merg spre Giurgiu, sa bat soseaua spre alte orase. Am alte biciclete care bat strazile orasului nostru. Adaptate conditiilor de trafic si soselei. Atunci trebuie sa te inarmezi cu casca, cu nervi. Bagajul de injuraturi este foare bogat in cartierul Rahova, asa ca ma descurc foarte bine. 

Cum a inceput istoria bicicletei 

Reporter: Cum e istoria biclei? 

Alexandru Manda: Istoria mea personala a inceput in anii ‘90. Apoi a continuat cu istoria bicicletei Pegas. Tu stii ca anul asta se intampla sa fie aniversarea de 45 de ani de bicicleta nationala? 1972 Bicicleta Pegas, 6 martie in Zarnesti. Stii, combinand munca mea cu bicicleta si mica mea manie, sa-i zic tacaneala, boala, pasiune, se poate spune oricum, am inceput sa sap si nu doar piese de bicicleta am colectionat, ci o groaza de documente de istorie. 

Imagine
 



Reporter: Hai, spune-mi povestea bicicletei in Romania. 

Alexandru Manda: Nu stiu daca Mita Biciclista poate sa intre la prima doamna pe bicicleta. Printre primii biciclisti a fost Alexandru Macedonski. Foloseau velocipede. Sau alti “bunici” ai bicicletei. Era chiar imediat dupa 1900. Am fost in priza cu bicicleta pe continentul european. Nu doar cu iluminatul stradal din Timisoara. Spre sfarsitul anilor 1800 Bianchi deja era o marca de biciclete in Italia. 

La 1900 era un domn care importa marca Bianchi in Bucuresti. Pe langa un magazin de biciclete avea si un velodrom din lemn. In zona Kiseleff – Arcul de Triumf. Era un om foarte bogat, dar cum se intampla-n viata, a ramas falit. A trebuit apoi sa dea velodromul la lemne de foc pentru a-si achita datoriile. 

In anii 50 apare velodromul Dinamo. Acum e abandonat. Cursa de velodrom este aparte cu biciclete speciale fara schimbatoare sau frane. Velodromul Dinamo este facut de italieni dupa velodromul Vigorelli. In velodromul Vigorelli are atelierul Faliero Massi, un constructor celebru de biciclete. Compania lui produce inca biciclete, prin nepot. Produc biciclete de top. 

Dupa 1987 se schimba povestea bicicletei. Dispare romantismul. Apare competitia. Exista si inainte, dar era mai cavalereasca. Incep cablurile sa fie trecute prin cadru. Apare alt sistem de prindere a pantofilor de ciclist in pedale. Un sistem rapid. Prinderea este in talpa. Inainte era cu curea. Apare schimbarea franelor direct din maneta de franare. Inainte era schimbatorul pe cadru. Necesita mai multa atentie sau indemanare.  

Reporter: Ai o groaza de documente, poze, jurnale vechi. 

Alexandru Manda: Am sa-ti spun o istorie exclusiv prin documentele pe care le detin. 

VEZI VIDEO:

  



Uite documentele povestite de Alexandru Manda.

Imagine
Imagine
Imagine
 


- Fotografii: cu singura participare a Romaniei la Turul Frantei 1936. Stiu ca au fost patru alergatori. Am reusit chiar sa am poze cu echipa, dar nu cu plecarea in Franta. 

- 1935 Turul Romaniei spre Turnu Severin  

- 14 august 1935. In poza baietii sunt in Circuitul Muntele Paduchiosu’. 

- Un ciclist din 1935: se poate observa lupta omului cu soseaua. 

- Poza preferata a lui Manda: 1936 Turul Banatului. 

- 1939 de la Cursa de Selectie pentru Balcaniada. Cu Niculici, Hapciuc si Dobrin. 

- imagine incetosata din 1942, n-aveau inca stabilizator la camera. Baietii sunt Tica si Niculici, in prim-plan.  

- 3 numere din “Ilustratiunea Romana” din 1936. Singura editie in care Romania a participat la Turul Frantei. Alergatorii nostri care au mers in Franta au abandonat dupa primele patru etape. Cauzele au fost mai multe: conditia fizica, bicicletele.  

- Pe o coperta din Ilustratiune este ciclistul Tudose. Sub fotografie e un titlu: “Sosirea ciclistului Tudose, cel mai bun din Turul Romaniei”. In fotografie Tudose primeste cupa. E inconjurat de fani. E o bucata de istorie. Revista este intr-o conditie excelenta. A fost retrasa de la vanzare, are stampila cu ANULAT. 

- Un alt numar din Ilustratiunea. Autoritatile mergeau pe bicicleta. O alta coperta din Ilustratiunea Romana infatiseaza un jandarm pe bicla. Pe umeri are un caine politist. Are si pusca. Titlul de pe coperta este: “Exercitii cu caini dresati. Cu ocazia serbarii Sportive a Jandarmeriei.”

Imagine
2842 de afisari


frumos articol
asaasa [anonim], Miercuri, 13 septembrie 2017, 10:56
+5/5
...frumos om, felicitari si succes. De cand eram mic, si nu prea, cu rugaminti, cu eforturi, mi-am putut cumpara un Pegas,...geniala marca, un nume mai potrivit nici nu cred ca se putea gasi.
Biciclisti, la lupta pentru un Bucuresti civilizat !
si dupa '90
was [utilizator], Miercuri, 13 septembrie 2017, 16:55
+2/2
Se mai faceau cadre manual si dupa anii '90, chiar si constructori mari. A treia mea MTB era/(inca o am langa altele mai noi) un Trek 6500 ZX, pe cadru scrie Handmade in the USA, este un cadru de aluminiu lipit (dar pare dintr-o singura bucata, doar o mica linie pe vopsea arata, ca acolo teava este lipita).
inca 1 comentariu comenteaza