Tudose: "Perioada romantica a trecut. Nimeni nu poate sa inteleaga ca o institutie bancara poate sa inregistreze pierderi in ani consecutivi. Pe usa lor scrie Banca, nu Crucea Rosie. "Ei, nu chiar nimeni nu poate sa inteleaga. Uite, de exemplu, eu pot. Si n-am un consilier onorific pe banci si fiscalitate. Si ca mine sunt multi de tot, italieni, nemti, greci, francezi. Numai ca aceste multe miloane de contribuabili europeni n-au avut parte de pic de romantism. A fost Spital, nu Crucea Rosie. A trebuit sa scoata bani din buzunar sa plateasca pentru pierderile bancilor (in ani consecutivi) sa nu li se duca de rapa economiile. Bancile si statele nu-s in barci diferite, iar criza financiara, de la care nu a trecut chiar atat de multa vreme, a demonstrat asta cu asupra de masura. .

Tocmai pentru a nu se scufunda impreuna, miliarde de euro din banii europenilor, direct de la bugetele statelor, au mers spre banci. Romania, gratie Acordului de la Viena si politicii prudentiale a BNR, se numara printre putinele state care nu au cheltuit niciun cent din banul public pentru a sustine bancile.

  • Ne aflam in situatia (de exceptie, pe plan european) in care sistemul bancar a adus bani, nu i-a luat

In raport cu bugetul de stat, cel atat de chinuit de masuri adoptate simultan de crestere permanenta a cheltuielilor si amputare prin lege a veniturilor, ne aflam asadar in situatia de exceptie pe plan european in care sistemul bancar a adus bani, nu i-a luat. Mai mult decat atat, bancile care activeaza in Romania au reusit nu numai sa se mentina pe linia de plutire fara a cere ajutorul statului, dar si sa finanteze deficite bugetare generate de politici gresite ale statului exact in momentele in care a fost nevoie de o astfel de finantare, mult mai ieftina decat alminteri. Pentru bugetul statului roman, din aceasta perspectiva, bancile au jucat mai mult decat rolul Crucii Rosii, au fost un fel de SMURD!

Ele au cumparat datoria Romaniei la cheltuieli cu dobanda cu mult sub cea ce piata considera normal la momentul respectiv ca statul nostru ar merita. Pentru ca au inteles ceea ce nu inteleg contabilii cu manecute din zilele noastre, ca barca e una singura. Si nu trebuie decat sa te uiti la expunerea pe titlurile de stat romanesti ale bancilor, cea mai mare din Europa, pentru a intelege asta.

Pentru a putea finanta, intre altele, si nevoile statului, bancile trebuie sa fie solvabile si sa dispuna de lichiditate. In Romania acest lucru este supra-indeplinit, mult peste normele europene, asta si pentru ca Banca Nationala a Romaniei s-a ingrijit ca prin supravegherea prudentiala (care NU are nicio legatura cu operatiunile fiscale ale bancilor ) sa ceara actionarilor bancilor sa-si sporeasca aportul de capital, conform regulamentelor, de fiecare data cand acest lucru a fost necesar. Pentru a proteja deponentii si contribuabilii si implicit bugetul statului de costurile imense ce ar putea fi generate de intrarea in dificultate a unei banci ce opereaza pe teritoriul Romaniei.

Aceste intrari de capital care, de la debutul crizei incoace, se cifreaza la cateva miliarde bune de euro, au fost insa discrete, pentru ca aceasta este atitudinea responsabila fata de un sistem care asigura intermedierea financiara si platile fara sincope din economie.

Pentru ca inca nu s-a inventat un inlocuitor, altul decat institutiile financiare, care sa joace acest rol vital de intermediere intre resursele disponibile si cei care au nevoie de ele este indicat ca, atunci cand vorbim despre banci si sistemul bancar, sa o facem cu precautia necesara. Mai ales din pozitia Ministerului de Finante, aflat simultan in pozitie de partener si debitor in raport cu sistemul bancar, fara ca cei doi termeni sa aiba ceva de-a face cu romantismul.

  • Acum, eu nu stiu cum s-a manifestat romantismul intre finantele Romaniei si banci, dar cred ca putem constata ca statul se ratoieste brusc la amanta sugerand ca-l inseala

Inca nu am vazut dovezile infidelitatii si nici nu s-a ajuns in fata instantei cu ele. Dar, pe scurt, stim cu totii despre ce e vorba in acest conflict cu aspecte de violenta domestica. Bancile sunt acuzate ca au facut pierderi in loc de profit, ceea ce, vezi Doamne, e inadmisibil pentru o banca, in schimb este perfect de inteles pentru 300000 de firme cu capital negativ. Sau ca au facut profit si l-au ascuns. Am observat, in contextul alminteri legitim de a cauta venituri pentru buget, aplecarea ministrului de finante catre lucrurile mari, la fel de mari ca si contribuabilii de care s-a ocupat in calitatea sa anterioara la ANAF. Prima oara a fost vorba de Pilonul 2 de pensii ( unde a inteles presa gresit) acum este vorba de doua treimi din sistemul bancar si e posibil sa urmeze intregi ramuri industriale in ansamblul lor.

O serie de ipoteze si declaratii din sfada statului cu bancile nu pot fi insa lasate fara precizarile necesare, caci anatema pluteste practic asupra intregului sistem bancar. De exemplu, daca una sau 30 de banci n-au platit impozit pe profit (ca nu l-au avut, dar asta este alta poveste) prin orice mijloace, cum se explica aceasta intarziere a fiscului de a lua masurile necesare, caci vorbim de ani de zile? Cunoastem cu totii situatii in care, pentru sume infinit mai nesemnificative stabilite ca impozit datorat si neachitat, persoane fizice si juridice s-au trezit cu popriri si conturile blocate pana la achitarea de sarcini, exact de catre ANAF. La banci lucrurile stau altfel, sau este acesta un aspect al romantismului invocat de premier? Sau nu cumva, fara a aduce dovezile necesare pentru toate cele 30 de banci suspicionate si puse la stalpul infamiei, avem de-a face doar cu o rabufnire de neputinta a fiscului in a produce zisele dovezi?

  • Un lucru ar trebui sa fie clar, daca bancile au incalcat in orice fel regulile fiscale, prejudiciul trebuie urgent si fara discutii recuperat

Ar trebui insa, cred eu, ca aceasta recuperare sa se faca normal si legal , fara propaganda televizata , ultimatumuri si comparatii nefericite care denota superficialitate la niveluri unde asta costa.

Da, bancile din Romania au avut pierderi, si in ani consecutivi. Dar asta a privat statul numai de impozitul pe profit aferent in anii respectivi, nu si de toate celelate impozite si taxe aferente si care au totalizat sume extrem de importante. Acum, fie vorba intre noi si Ministerul Finantelor, culmea era ca bancile romanesti sa nu aiba pierderi deloc in urma crizei financiare mondiale cand nume precum Deutsche Bank, Unicredit, BNP etc ca sa nu ocupam aici un spatiu imens au avut pierderi cumulate cat tot PIB-ul Romaniei. Adica sper ca este clar : o parte din pierderi este perfect explicabila. Dar pentru ca activitatea bancara este deosebit de complexa, iar bancile romanesti sunt parte a unor grupuri bancare straine, contabilitatea si situatiile financiare ale acestora sunt auditate de crema grupurilor de experti in domeniu la nivel mondial.

Sa lasam deci in seama acestora consecintele unor erori. Au fost oare si factori interni care au determinat aceste pierderi de profitabilitate la nivelul bancilor comerciale. Fara indoiala! Dar pentru ca Guvernul Romaniei tocmai si-a angajat un consilier onorific pe banci si fiscalitate, adica exact domeniile ingemanate ale scandalului de zilele acestea ma gandesc doar la unul dintre acesti factori. L-ar putea ruga oare dl. Ministru al Finantelor pe dl Prim Ministru sa l roage pe dl. Consilier sa faca o analiza a impactului a 2 legi, una partial, cealalta total neconstitutionala, asupra profitabilitatii bancilor si, pe cale de consecinta, sa estimeze in bani impactul asupra veniturilor bugetare. Analiza ar putea fi facuta desigur, in colaborare si beneficind de expertiza presedintelui Comisie Economice ca initiator al actelor normative in cauza. Si daca da cu plus, sa lase modestia caracteristica de-o parte.

N.Red. Daniel Oanta este expert principal in cadrul Bancii Nationale a Romaniei. Opiniile sale nu reprezinta pozitia BNR sau a redactiei