Ce se pierde cand ceva se castiga?
Aceasta este obsedanta intrebare sub semnul careia sta procedura recunoasterii vinovatiei prevazuta de Codul de procedura penala si de Legea Concurentei nr. 21/1996.
In dreptul procesual-penal, inculpatul castiga timp si un oarecare confort psihic, dar pierde sansa unei solutii de achitare - cea mai dezirabila solutie, la sfarsitul unor proceduri penale de durata, cea care ii dovedeste nevinovatia. In dreptul concurentei, se castiga de asemenea timp si - deloc neglijabil in anumite cazuri - o amenda mai mica.
Acordul de recunoastere a vinovatiei in dreptul procesual-penal - cui profita de fapt?
Noul Cod de Procedura Penala ("NCPP") reglementeaza, cu caracter de noutate, acordul de recunoastere a vinovatiei. Aceasta procedura presupune, la nivel teoretic si principial, un acord bilateral inculpat-procuror, care ar trebui sa profite ambelor parti.
Cu toate acestea, in practica apar nuantele care pot acredita ideea ca procedura ar profita mai mult statului (potrivit, de altfel, rationamentului din expunerea de motive care a insotit introducerea acestei proceduri), decat ambelor parti.
Astfel, inculpatul este tinut sa admita comiterea faptei si sa accepte incadrarea juridica propusa de procuror, singurele aspecte asupra carora poate negocia de fapt fiind natura, cuantumul pedepsei, precum si forma de executare.
Asupra recunoasterii comiterii faptei nu sunt discutii, intrucat aceasta este conditia sine qua non a acestei proceduri in toate legislatiile penale ce prevad acordul de recunoastere a vinovatiei*.
Acceptarea incadrarii juridice - element cheie al acordului de recunoastere
Acceptarea incadrarii juridice facuta de procuror devine o chestiune insidioasa, care produce efectul de domino pentru situatia juridica a inculpatului. Cu alte cuvinte, odata acceptata incadrarea juridica, toate celelalte aspecte vor depinde de ea.
Sa ne imaginam un exemplu ipotetic: inculpatul a comis o fapta mai putin grava, raportat la limitele de pedeapsa, cum ar fi uzurparea functiei (art. 300 NCP), pentru care Codul penal prevede pedeapsa inchisorii de la 1 la 5 ani sau amenda, dar procurorul o interpreteaza ca abuz in serviciu (art. 297 NCP), dand astfel o incadrare juridica mai grava faptei respective pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica. In ipoteza in care inculpatul recunoaste comiterea faptei, printr-un mecanism automat, trebuie sa accepte si incadrarea juridica facuta de procuror. Este, probabil, cel mai evident compromis.
Practic, in procedura acordului de recunoastere a vinovatiei, fapta si incadrarea juridica vin la pachet, asupra celor doua aspecte neexistand posibilitatea de negociere.
Efectul de domino - consecintele acceptarii incadrarii juridice
De incadrarea juridica depind toate celelalte consecinte ale situatiei juridice a inculpatului asupra carora, teoretic, textul de lege confera posibilitatea unei negocieri.
In opinia noastra, bazele unei negocieri reale intre inculpat si procuror sunt insa compromise prin acceptarea incadrarii juridice initiale, astfel incat aspectele derivate sunt implicit dictate tot de acuzare.
In exemplul dat mai sus, datorita incadrarii juridice a faptei, este exclusa posibilitatea aplicarii pedepsei amenzii, iar cat priveste cuantumul pedepsei inchisorii, acesta ar putea fi inclusiv unul care sa nu permita o forma de executare non-privativa de libertate, raportat la limitele de pedeapsa. Prin urmare, desi s-ar parea ca suntem in prezenta unei ordini juridice negociate, dominanta este in continuare ordinea juridica impusa.
Un cerc vicios
In practica, pentru a incheia acordul, inculpatul este tinut sa accepte incadrarea juridica pentru care s-a pus in miscare actiunea penala, chiar si in cazurile in care aceasta este gresita.
In plus, procedura reglementata prin NCCP nu face nicio referire la pedepsele complementare sau accesorii. Pot fi acestea obiectul negocierii? In Franta, reglementarea similara face referire expresa la pedepsele complementare. In lipsa unei prevederi exprese incluse in NCCP in acest sens, raspunsul la intrebarea de mai sus pare a fi negativ.
In plus, o alta intrebare care planeaza mai ales asupra anumitor efecte ale procedurii asupra situatiei inculpatului, este ce se intampla atunci, cand, ca urmare a cenzurii instantei, acordul de recunoastere a vinovatiei este inlaturat si lipsit de efectul scontat? Mai precis, recunoasterea vinovatiei poate produce efecte contrare pozitiei procesuale a inculpatului? Sau, si mai direct recunoasterea vinovatiei poate fi folosita chiar impotriva lui? Aceasta intrebare este cat se poate de legitima in contextul in care acordul contine declaratia expresa a inculpatului prin care recunoaste comiterea faptei si accepta incadrarea juridica pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala. In ciuda modificarilor textului, aceasta chestiune ramane neelucidata.
Cum arata recunoasterea vinovatiei in dreptul concurentei?
Si dreptul concurentei comporta o procedura de recunoastere a faptei contraventionale.
Astfel, din punct de vedere al intinderii in timp, companiile investigate de Consiliul Concurentei pot recunoaste in mod expres savarsirea faptei anticoncurentiale oricand pe parcursul unei investigatii, pana la audierile in fata Plenului Consiliului Concurentei. In situatia in care, inainte de comunicarea raportului de investigatie, compania transmite o propunere privind formularea unei recunoasteri, Consiliul Concurentei va putea aplica o procedura simplificata.
Inclusiv partile care au solicitat aplicarea politicii de clementa (fara a fi in circumstantele absolvirii de orice raspundere pecuniara) pot beneficia de o reducere a amenzii ca urmare a recunoasterii.
Acele parti care beneficiaza de aplicarea politicii de clementa (fara a fi absolvite de raspunderea pecuniara) pot beneficia inclusiv de reducerea cuantumului amenzii ca urmare a recunoasterii reducerile insumate nu vor putea sa depaseasca 60% din nivelul determinat conform instructiunilor privind individualizarea sanctiunilor.
Care sunt avantajele?
Avantajul principal si imediat este acela al obtinerii unei reduceri a amenzii.
Procedural, compania va trebui sa trimita o solicitare formala Consiliului, care sa contina: (i) recunoasterea clara si neechivoca a raspunderii pentru incalcare, precum si (ii) o declaratie privind cuantumul maxim al amenzii pe care compania este dispusa sa o plateasca. Consiliul Concurentei are posibilitatea de a aplica o reducere a amenzii cu un procent cuprins intre 10% si 30% din nivelul de baza (acesta din urma fiind calculat conform reglementarilor speciale in materie de concurenta). Amenda aplicata in cele din urma nu va putea fi mai mica de 0,2% din cifra de afaceri totala realizata in anul financiar anterior sanctionarii.
In cazul intreprinderilor care au apelat la procedura de clementa, indicate mai sus, reducerea insumata din cele 2 proceduri nu va depasi 60% din nivelul determinat conform instructiunilor privind individualizarea sanctiunilor.
Consideram ca acest avantaj imediat trebuie cumpanit in mod adecvat, in contextul global al faptelor investigate si al situatiei intreprinderii respective.
Declansarea acestei proceduri poate prejudicia partile investigate?
Conform reglementarilor in vigoare, in situatia in care Consiliul Concurentei nu accepta termenii solicitarii adresate de o anumita intreprindere investigata, nu se va acorda o reducere a amenzii si recunoasterea formulata nu va fi utilizata ca element probatoriu. In conditiile in care reglementarile in vigoare consfintesc in mod specific aceasta limitare, nu excludem ca in situatia absolut ipotetica (si greu de imaginat) in care ar exista o incalcare a acestei limitari, pe langa inlaturarea de catre instanta a acestui element probatoriu, sa existe consecinte inclusiv in materie penala fata de functionarii care au comis incalcarea.
Se poate pierde beneficiul recunoasterii?
In masura in care compania care a recunoscut fapta anticoncurentiala ataca decizia Consiliului Concurentei cu privire la aspectele ce au facut obiectul recunoasterii, aceasta va conduce la pierderea beneficiului referitor la reducerea cuantumului amenzii, instanta, la solicitarea Consiliului Concurentei, urmand a stabili (respectiv, majora) amenda in consecinta.
Concluzii
Credem ca, de lege ferenda, in anticamera anuntatelor modificari ale Codurilor penale, se impune completarea procedurii speciale a acordului de recunoastere a vinovatiei in materie penala cu o dispozitie expresa in sensul ca acordul de recunoastere respins de catre instanta nu va putea fi folosit impotriva inculpatului in cazul in care acesta este trimis in judecata prin rechizitoriu.
De asemenea, din perspectiva imbinarii sau suprapunerii anumitor prevederi din Legea Concurentei cu cele din Codurile penale (de ex., in materia achizitiilor publice, anumite fapte pot intruni elementele constitutive atat ale unei incalcari concurentiale cat si pe cele ale unei infractiuni), consideram oportuna reglementarea expresa a limitarii efectelor produse de o recunoastere in fata Consiliului Concurentei.
*In SUA, tara de origine a procedurii plea bargain negocierea este reala si poarta asupra a trei aspecte importante: incadrarea juridica (charge bargaining), situatie in care acuzatul recunoaste fapta, cu conditia formularii unei incadrari juridice mai usoare; pluralitatea de fapte si incadrarea juridica a acestora (count bargaining), caz in care acuzatul recunoaste doar o parte din fapte si accepta incadrarile juridice initiale; sanctiunea si modalitatea de executare a acesteia (sentence bargaining), in care acuzatul recunoaste fapta, accepta incadrarea juridica initiala, iar negocierea poarta asupra pedepsei si modalitatii de executare.
Un articol semnat de Georgiana Badescu (Partener Schoenherr si Asociatii) si Magdalena Roibu (Avocat, Schoenherr si Asociatii)
0
0
