1 € 4,5673 1 USD 4,0905duminică 25 iun 2017
Versiune
Mobile
Dosare Juridice - Fiscalitate/Impozit pe profit

Cheltuielile cu management si consultanta, o tema predilecta pentru controalele fiscale in ultimii ani: Cum va fi in 2017

de Elena Geageac Marţi, 11 aprilie 2017, 12:43
- a A+
Imagine
Desi cheltuielile cu management, consultanta si alte servicii reprezinta de mai mult timp o tema preferata de controalele fiscale, exista premisele ca abordarea sa se schimbe in 2017. In perioada urmatoare, autoritatile vor verifica pentru prima data cum au inteles companiile sa aplice prevederile referitoare la deducerea acestui tip de cheltuieli modificate de Codul fiscal intrat in vigoare anul trecut.


In contextul campaniei de inspectii fiscale care va incepe in aprilie, cu tinta principala impozitul pe profit, deductibilitatea cheltuielilor cu management, consultanta si alte servicii va fi printre primele verificate. Atentia autoritatilor fiscale pentru aceasta categorie de cheltuieli nu este noua, dar, spre deosebire de anii trecuti, in 2017, analiza va porni de la o baza legala modificata care nu a mai facut obiectul verificarilor pana acum.  Impactul schimbarilor din Codul fiscal la capitolul cheltuielilor (ne)deductibile se va vedea acum in practica, dupa depunerea declaratiei anuale de impozit pe profit.

Ce prevede nou Codul fiscal pentru cheltuielile cu management si consultanta


Codul fiscal, intrat in vigoare la 1 ianuarie 2016, a redefinit principiul general de deducere a cheltuielilor. Deductibilitatea se acorda, pana in 2016, daca cheltuielile erau efectuate pentru a obtine venituri impozabile. Din 2016, cerinta pentru ca aceste cheltuieli sa fie deductibile este sa fie efectuate in scopul desfasurarii activitatii.  Ministerul de Finante arata la data elaborarii legii ca modificarea s-a impus pentru ca, in practica, au fost necesare clarificari pentru aplicarea principiului de deducere, in cazul anumitor cheltuieli. Cu alte cuvinte, noua definitie extinsa ar avea ca scop evitarea legiferarii in viitor a  diferitelor cazuri particulare de cheltuieli.

Este posibil ca mediul de afaceri sa fi perceput inlocuirea articolului din Codul fiscal drept o relaxare in analiza deductibilitatii cheltuielilor. Intr-o anumita masura, este corect. Totusi, extinderea definitiei induce riscul ca unele entitati sa fie tentate sa considere ca nu mai este nevoie de toate documentele suport pe care legea le solicita explicit pana in 2016, in vederea obtinerii deductibilitatii cheltuielilor de management si consultanta.

In acelasi timp, aceasta marja de interpretare poate duce si la abordari noi din partea autoritatilor fiscale pentru ca, odata cu schimbarea definitiei principiului general, au fost eliminate si vechile prevederi, inclusiv din normele de aplicare a legii care contineau exemple si clarificari pe care atat autoritatile de control, cat si contribuabilii le utilizau in analiza cheltuielilor de management si consultanta.

Astfel, pe langa modificarea principiului general de deductibilitate a cheltuielilor, noul Cod fiscal a eliminat doua articole foarte utilizate in practica autoritatilor fiscale: art. 21 (4) lit. f care se referea la documentele justificative (care trebuie sa contina toate elementele conform reglementarii contabile), respectiv art. 21 (4) lit. m care, indirect, punea la dispozitie regulile privind deductibilitatea cheltuielilor de management, consultanta si prestari servicii (existenta contractului scris, dovada executarii, necesitatea serviciului achizitionat, etc).

Acum, exista o singura trimitere la cazurile de nedeductibilitate, respectiv art.25, alin. (4), lit. f) din Codul fiscal care are in vedere serviciile de management, consultanta, asistenta sau altele de aceasta natura prestate de o persoana situata intr-un stat cu care Romania nu are incheiat un instrument juridic in baza caruia se realizeaza un schimb de informatii si care sunt efectuate ca urmare a unor tranzactii calificate ca fiind artificiale. Aceasta prevedere este insa destul de specifica, aplicandu-se in primul rand unor tranzactii artificiale calificate ca atare.

In acelasi timp, Codul de procedura fiscala stabileste la articolul 73 ca sarcina probei in dovedirea situatiei de fapt fiscale ii revine contribuabilului. Inspectorii fiscali se pot prevala de aceasta prevedere pentru a solicita orice tip de documente suport.

Cheltuielile cu management si consultanta au generat interpretari si dispute

Ar trebui ca entitatile care au continuat sa considere aceleasi reguli ca pana in 2016 sa aiba un risc diminuat in timpul controalelor. Pe de alta parte, dispute privind intrepretarea deductibilitatii cheltuielilor si a tranzactiilor artificiale au avut loc si pe baza vechilor prevederi si este de asteptat sa apara si pe marginea noilor prevederi, nefiind exclus sa apara surprize din partea autoritatilor fiscale din acest punct de vedere.

Prin urmare, apreciez ca sunt necesare cel putin aceleasi documente ca pana in 2016 (contracte, situatii de lucrari, procese-verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piata sau orice alte materiale corespunzatoare chiar daca legea nu mai prevede expres etc), pentru a proba deductibilitatea cheltuielilor, in functie de natura serviciilor din spatele acestor cheltuieli.

In general, in cazul in care autoritatile fiscale constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru deducerea cheltuielilor, modifica baza de impozitare putand impune obligatii suplimentare de plata si accesorii.

  • Un articol de Elena Geageac, Senior Tax Manager, Deloitte Romania
4603 afisari


Niciun comentariu
comenteaza