O planeta gigantica nomada, descrisa la un moment dat drept "planeta care nu ar trebui sa existe", arata ca si cum s-ar fi format in spatiul cosmic indepartat, departe de steaua gazda si de materialul cosmic din care se nasc in general planetele, potrivit unui nou studiu, prezentat de Science Alert.
Anomalia, numita HD 106906b, este o planeta tanara, localizata la circa 300 de ani lumina de Terra, in constelatia Crux. Sistemul HD 106906 a fost descoperita in 2013, iar elementul sau de unicitate este dat de distanta mare a planetei fata de steaua pe care o orbiteaza - la 650 unitati astronomice (au), sau 650 de ori distanta dintre Terra si Soare.
Aceasta distanta face ca HD 106906b sa detina recordul pentru cea mai intinsa orbita in jurul unei singure stele, o miscare completa de revolutie avand loc in 1.500 de ani.
Orbita indepartata a HD 106906b o plaseaza la mare distanta fata de resturile cosmice care inconjoara steaua HD 106906 - praful si gazele cosmice din care se formeaza in general planetele.
In acest caz, discul de ramasite cosmice este de circa 10 ori mai apropiat de stea decat de planeta HD 106906b, ridicand semne de intrebare cu privire la originea planetei, mai exact de unde a aparut aceasta bizara planeta nomada.
"Teoriile noastre curente privind formarea planetelor nu explica cazurile de planete din afara descului de resturi cosmice", spune astrofizicianul Smadar Naoz de la University of California, Los Angeles.
Naoz si echipa ei au dezvoltat un model care poate trasa calea orbitala a HD 106906b.
Inca de la descoperirea HD 106906b, oamenii de stiinta au incercat sa explice cum aceasta planeta ar fi putut sa ajunga la o distanta atata de mare de steaua HD 106906, in conditiile in care se crede ca vasta majoritate a exoplanetelor sunt localizate in interiorul discului de ramasite cosmice.
Acest lucru se aplica si in cazul Sistemului Solar, toate planetele care orbiteaza Soarele incadrandu-se in centura Kuiper - discul circumstelar care se extinde dupa Neptun, cuprinde planete pitice si multe alte ramasite de dimensiuni mici de la formarea Sistemului Solar.
Cercetarile anterioare sugerau ca este posibil ca HD 106906b sa se fi format in interiorul discului de ramasite cosmice, inainte ca interactiunile gravitationale sa ejecteze planeta, trimitand-o in exil. Echipa lui Naoz nu crede insa ca asa au decurs lucrurile.
Unul dintre cercetatori, Erika Nesvold de la Carnegie Institution for Science, a creat un model computerizat numit Superparticle-Method Algorithm for Collisions in Kuiper belts and debris disks - SMACK, care sugereaza ca planeta s-a format in afara discului de ramasite cosmice.
SMACK a luat toate datele despre sistemul HD 106906 si a calculat cum o planeta externa precum HD 106906b ar afecta structura discului de resturi cosmice al stelei.
Nu se stie daca sistemul HD 106906 mai contine vreo alta planeta, insa modelul sugereaza ca forma eliptica a discului de resturi cosmice, asa cum arata el acum, este compatibil cu orbita singuratica a HD 106906b.
"Am reusit sa cream forma cunoscuta a discului de resturi cosmice a HD 106906 fara sa adaugam o alta planeta in sistem, cum au sugerat unii ca este necesar pentru a obtine arhitectura observata", spune Nesvold.
Modelul mai indica si faptul ca HD 106906b s-a format, cel mai probabil, in afara discului - daca s-ar fi format in interior si apoi s-a indepartat, efectele gravitationale ar insemna ca discul sa aiba o alta forma fata de cea pe care o are acum.
Desi oamenii de stiinta nu pot sa explice exact cum s-a format HD 106906b, la o distanta atata de mare depraful si gazele cosmice din care se formeaza majoritatea planetelor, au reusit totusi sa arunce putina lumina asupra originii ei.
Iar daca acestia gasesc si alte informatii despre HD 106906b, modelul SMACK ar putea sa ne ajute sa aflam cum este posibil ca astfel de planete sa existe.
"Este posibil sa existe si alte discuri de resturi, modelate de influenta planetelor gigant distante", spune Nesvold.
"Modelul meu poate contribui la recrearea si vizualizarea felului in care numeroase aspecte ale acestor discuri au ajuns sa existe si sa imbunatateasca intelegerea noastra despre evolutia generala a sistemului planetar".
Studiul a fost publicat in revista de specialitate The Astrophysical Journal Letters.
0
10
