Cauzele de nepedepsire sau de impunitate constituie, in materia dreptului penal, circumstante prevazute in mod expres de legiuitor. Ele reprezinta niste veritabile acte de clementa anticipata acordate de lege faptuitorului, in situatia in care acesta a avut o anumita conduita ori in ipoteza in care are o anumita calitate care justifica indulgenta.

Alexandru MoldoveanuFoto: Tuca Zbarcea & Asociatii

In materia infractiunilor de coruptie prevazute in Titlul V, Capitolul I din Codul Penal, doar in cazul infractiunilor de dare de mita (art. 290 din C.pen.) si de cumparare de influenta (art. 292 din C.pen.), legiuitorul a prevazut existenta unor cauze de impunitate, faptuitorii nefiind pedepsiti in situatia in care adopta o anumita conduita, respectiv denunta faptele de coruptie mai inainte ca organele de urmarire penala sa fi fost sesizate cu privire la acestea.

Ratiunea instituirii cauzelor de nepedepsire in cazul infractiunilor de dare de mita si de cumparare de influenta

Ratiunea instituirii de catre legiuitor a cauzei de nepedepsire de care pot beneficia faptuitorii in cazul infractiunilor de dare de mita si de cumparare de influenta poate fi privita dintr-o dubla perspectiva. Astfel, sub un prim aspect, prin actul de denuntare, mituitorul si cumparatorul de influenta prezinta un pericol redus pentru ordinea publica, nefiind necesara alocarea unor resurse in vederea pedepsirii lor. Initiativa denuntarii faptelor de coruptie, in ciuda pozitiei inconfortabile in care ii pune pe denuntatori, pare a fi suficienta in optica legiuitorului pentru a se asigura nepedepsirea acestora. Sub un al doilea aspect, instituirea cauzei de impunitate joaca un rol profilactic in materie de coruptie. Cu toate ca legea cere mituitorilor si cumparatorilor de influenta doar denuntarea faptelor proprii (autodenuntarea), pentru a beneficia de impunitate, denuntarea facuta de aceste persoane vizeaza, in practica, nu doar propriile fapte ci si faptele de coruptie ale functionarilor implicati in aceste activitati ilicite.

In consecinta, riscul denuntarii ar trebui sa constituie un factor inhibitor pentru functionarii tentati sa intre in domeniul ilicitului penal prin savarsirea de fapte de coruptie.

In aceasta ordine de idei, inlaturarea elementelor corupte sau coruptibile din cadrul aparatului public este prioritara pentru societate in comparatie cu pedepsirea unor persoane care s-au aflat, ocazional, in ingrata postura de mituitori ori de cumparatori de influenta.

Conditiile in care denuntarea conduce la impunitate

Atat in cazul darii de mita, cat si in cazul cumpararii de influenta, denuntarea faptelor trebuie efectuata in anumite conditii pentru a conduce la nepedepsirea faptuitorilor.

In primul rand, mituitorii si cumparatorii de influenta trebuie sa denunte, in mod complet, faptele savarsite organelor de urmarire penala (procurori sau organe de cercetare penala). In practica, aceasta activitate implica atat denuntarea faptelor proprii (autodenuntarea), cat si denuntarea faptelor de coruptie corelative savarsite de alte persoane.

Denuntarea presupune o initiativa din partea persoanelor care procedeaza astfel, o conduita activa a acestora si se deosebeste de recunoasterea faptelor, care nu presupune impunitatea celor care doar au marturisit comiterea faptelor.

In al doilea rand, denuntarea trebuie sa fie facuta inainte de sesizarea organelor de urmarire penala cu privire la faptele respective.

In acest context, faptuitorii sunt incurajati de legiuitor sa procedeze la denuntare in cel mai scurt timp, pentru a evita situatia in care organele de urmarire penala sa fi fost sesizate deja cu privire la savarsirea faptelor.

Ce se intampla cu banii, bunurile sau valorile date de faptuitori?

In reglementarea actuala, atat in cazul darii de mita, cat si in cazul cumpararii de influenta, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date de faptuitori se restituie acestora doar in situatia in care au fost date ulterior denuntarii faptelor. Aceasta prevedere are rolul de a "motiva" faptuitorii de a denunta faptele de coruptie savarsite, stiind ca vor beneficia atat de cauza de nepedepsire, precum si de banii, valorile sau bunurile date ulterior denuntarii.

In ipoteza in care banii, valorile sau bunurile au fost date inainte de denuntare, acestea vor fi supuse confiscarii, chiar daca faptuitorii vor beneficia de cauza de nepedepsire.

Alexandru MOLDOVEANU, Avocat senior de drept penal in cadrulTuca Zbarcea & Asociatii