Prin intrarea in vigoare a Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, programele de tip "stock option plan" sunt, pentru prima data, definite de legislatia fiscala. Astfel, se ofera un raspuns la numeroasele semne de intrebare ridicate de interpretarile privind tratamentul fiscal in cazul acestor planuri de fidelizare a angajatilor, date in trecut atat de catre reprezentantii autoritatilor fiscale, cat si de consultanti.

Alexandru Manucu - Tax Senior Consultant al Tuca Zbarcea & Asociatii TaxFoto: Tuca Zbarcea & Asociatii Tax

Definitia "stock option plan" inainte si dupa 1 ianuarie 2016

Anterior anului 2016, aceasta modalitate de recompensare a angajatilor, prin care le este oferita posibilitatea sa achizitioneze, in anumite conditii, actiuni la un pret preferential, era definita in ordinul comun emis de Ministerul Economiei si Finantelor si de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare nr. 3484/144/2008 pentru aprobarea Normelor privind determinarea, retinerea si virarea impozitului pe castigul de capital rezultat din transferul titlurilor de valoare, obtinut de persoanele fizice.

Din perspectiva impozitului pe venit avantajele sub forma dreptului de "stock option plan" nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile la momentul acordarii si la momentul exercitarii acestora (i.e., tratament replicat si in cazul bazei lunare de calcul a contributiilor sociale obligatorii). Din acest motiv, se impunea o definitie din punct de vedere fiscal a termenului, astfel incat sa fie transate discutiile referitoare la ce programe de recompensare adresate salariatilor din societatile romanesti se incadreaza in categoria "stock option plan".

Conform noului Cod Fiscal, "stock option plan" reprezinta un "program initiat in cadrul unei persoane juridice ale carei valori mobiliare sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata sau tranzactionate in cadrul unui sistem alternativ de tranzactionare, prin care se acorda angajatilor, administratorilor si/sau directorilor acesteia sau ai persoanelor juridice afiliate ei, prevazute la pct. 26 lit. c) si d), dreptul de a achizitiona la un pret preferential sau de a primi cu titlu gratuit un numar determinat de valori emise de entitate respectiva".

De asemenea, este prevazut ca "pentru calificarea unui program ca fiind stock option plan, programul respectiv trebuie sa cuprinda o perioada minima de un an intre momentul acordarii dreptului si momentul exercitarii acestuia (i.e., achizitionarii valorilor mobiliare)."

Prin urmare, rezulta ca, in conformitate cu noul Cod Fiscal, programele de tipul "stock option plan" presupun (cumulativ) faptul ca managementului/angajatilor unei companii, sau ai unei companii afiliate acesteia, le este acordat dreptul de a achizitiona participatii (la un pret preferential sau cu titlu gratuit) emise de societatea respectiva.

Totodata, entitatea care ofera acest drept este listata pe o piata reglementata sau in cadrul unui sistem alternativ de tranzactionare, iar managementul/angajatii carora le este adresat programul isi pot exercita optiunea de a achizitiona participatii dupa cel putin 1 an de la momentul acordarii acestui drept.

In concluzie, conform noului Cod Fiscal, managementul/angajatii unei subsidiare inregistrate in Romania pot beneficia de programe de "stock option plan" initiate de companii afiliate acesteia care sunt listate pe piete internationale, iar participatiile pot fi achizitionate de persoanele eligibile atat la pret preferential, cat si fara achitarea unei consideratii.

Tratamentul fiscal aplicabil in cazul "stock option plan"

In afara de clarificarile aduse prin definirea programelor de tipul "stock option plan" si detalierea criteriilor pe care acestea trebuie sa le indeplineasca, noul Cod Fiscal nu ajusteaza, insa, si tratamentul aplicabil in cazul acestora.

Astfel, din perspectiva impozitului pe venit este reluata acceptiunea ca nu reprezinta venituri impozabile "avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul acordarii si la momentul exercitarii acestora".

In consecinta, entitatile inregistrate in Romania, care pun la dispozitia managementului/angajatilor programe care indeplinesc conditiile mentionate anterior, nu trebuie sa considere diferenta inregistrata intre pretul normal de tranzactionare al participatiilor si cel achitat de persoanele eligibile inscrise in program, ca fiind avantaje asimilate salariilor.

Aceasta prevedere trebuie insa citita in conexiune cu Art. 94 din noul Cod Fiscal, privind determinarea castigului/pierderii din transferul titlurilor de valoare, intrucat veniturile din investitii inregistrate de persoanele eligibile ca urmare a vanzarii ulterioare a participatiilor achizitionate in cadrul programelor de "stock option plan" fac obiectul impozitului pe venit.

Asadar, persoanele care inregistreaza astfel de venituri datoreaza 16% din eventualul castig obtinut si au obligatia sa completeze si sa depuna declaratia privind veniturile realizate pana la 25 mai inclusiv a anului urmator celui de realizare a castigului net anual/pierderii nete anuale.

In ceea ce priveste contributiile sociale obligatorii, se datoreaza contributii de asigurari sociale de sanatate in cota de 5,5% din castigul aferent transferului titlurilor de valoare, baza lunara de calcul reprezentand castigul net determinat conform articolului 96, raportat la cele 12 luni ale anului de referinta.

Ca o exceptie de la regula, pentru anul 2016, persoanele care inregistreaza si alte tipuri de venituri (e.g., salarii, activitati independente, etc.) concomitent cu obtinerea unor venituri din investitii, nu datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate pentru acestea din urma.

De asemenea, trebuie avut in vedere ca aceasta exceptie nu va mai fi aplicabila incepand cu 2017, cand baza pentru contributia lunara la bugetul asigurarilor sociale de sanatate pentru veniturile din investitii urmeaza sa fie limitata la de 5 ori castigul salarial mediu brut.

Situatii exceptionale

O situatie care cu greu poate fi incadrata in mecanismele de taxare, asa cum sunt acestea reglementate de legislatia fiscala in vigoare, este reprezentata de programele de tipul "stock option plan" care, dintr-un motiv sau altul, nu indeplinesc conditiile impuse prin definitia data de noul Cod Fiscal.

Specific este cazul entitatilor nerezidente care organizeaza astfel de programe de care pot beneficia si angajatii subsidiarelor din Romania. Daca, spre exemplu, angajatii eligibili isi exercita dreptul de a achizitiona participatii in conditii preferentiale, la mai putin de 1 an de la acordarea acestuia, avantajul obtinut este asimilat unui venit salarial.

In consecinta, diferenta intre pretul preferential de achizitie platit de individ si pretul de tranzactionare al acelorasi participatii pe pietele reglementate, face obiectul impozitului pe venit, datorandu-se totodata si contributii sociale obligatorii.

Pe langa sarcina fiscala substantial mai mare, situatia devine si mai complicata daca societatea nerezidenta ale carei titluri de valoare sunt tranzactionate nu refactureaza aceasta diferenta subsidiarei din Romania, iar intre cele doua state nu exista un acord privind sistemele de securitate sociala. In acest caz, obligatia de declarare si plata a obligatiilor fiscale, constand in impozit pe venit si contributiile sociale datorate (i.e., contributia de asigurari sociale, contributia de asigurari sociale de sanatate, contributia asigurarilor de somaj si contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate) revine persoanelor fizice care beneficiaza de aceste venituri si trebuie indeplinita pana la 25 ale lunii urmatoare celei in care este obtinut beneficiul.

Concluzii

Clarificarile aduse in conexiune cu programele de tipul "stock option plan", organizatorii acestora si persoanele care pot beneficia de astfel de programe sunt de bun augur si transeaza fara echivoc neclaritati care in trecut au condus la dezacorduri intre contribuabili si autoritatile fiscale.

Cu toate acestea, programele de recompensare adresate angajatilor, care nu indeplinesc criteriile specifice celor de tipul "stock option plan" pot genera in continuare situatii cu care reprezentantii autoritatilor fiscale si cu atat mai putin contribuabilii nu sunt familiarizati.

In perspectiva in care se asteapta ca Ministerul Finantelor Publice sa emita un ordin comun cu Autoritatea de Supraveghere Financiara, exista motive sa credem ca acesta va acorda atentie si acestor cazuri, clarificand mecanismele de conformare disponibile la nivelul contribuabililor.