Daca s-ar realiza un top al celor mai acaparante subiecte din Romania ultimului deceniu, cu siguranta in acesta s-ar regasi evaziunea fiscala, "transpusa" intr-un subiect la fel de acaparant: mecanismele frauduloase in materie de deducere a TVA.
Combaterea evaziunii fiscale a devenit in mod cert o prioritate, atat la nivel national, cat si comunitar. Pe langa legea speciala nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale si modificarile succesive si substantiale ale prevederilor Codului fiscal si de Procedura fiscala, s-a incercat chiar si o abordare "europeana" prin organizarea unei loterii fiscale, care, paradoxal sau nu, a fost victima unor tentative de fraudare.
La nivel national, prin intrarea in vigoare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, legiuitorul a statuat, in cuprinsul art. 223 alin. (2), faptul ca masura arestului preventiv poate fi dispusa si in cazul in care exista suspiciunea rezonabila de savarsire a unei infractiuni pentru care legea prevede o pedeapsa de 5 ani sau mai mare. Asadar, inclusiv pentru infractiunile de evaziune fiscala, avand in vedere ca pedepsele in aceste cazuri variaza intre 5 si 15 ani.
La nivelul Uniunii Europene, Curtea de Justitie a aratat in mod expres ca sprijina lupta impotriva evaziunii fiscale, obiectiv fixat de altfel si prin Directiva 2006/112/CE. Potrivit Curtii, dreptul de deducere a TVA poate fi refuzat in situatia exceptionala in care se probeaza dincolo de orice dubiu rezonabil ca, in mod obiectiv, persoana care solicita dreptul de deducere stia sau ar fi trebuit sa stie ca participa la un mecanism fraudulos.
Insa Curtea (1) a statuat si faptul ca acordarea dreptului de deducere este un principiu fundamental al sistemului european de TVA, care, in principiu, nu poate fi limitat iar atata timp cat nu se probeaza in mod obiectiv ca un contribuabil stia sau ar fi trebuit sa stie ca ia parte la un mecanism fraudulos in materie de TVA, dreptul de deducere nu poate fi refuzat, indiferent de comportamentul celorlalti participanti implicati in sistemul de TVA. Aceasta in considerarea faptului ca orice persoana trebuie sa beneficieze de prezumtia de buna-credinta si ca organelor fiscale le revine practic sarcina probarii ca participarea la un mecanism fraudulos s-a facut cu intentie directa.
Nu de putine ori s-a intamplat ca, in cadrul actelor intocmite de organele de urmarire penala, sa se regaseasca exprimari de genul "suveica evazionista, bazata pe societati tip fantoma sau tip bidon", sau "metoda carusel". Astfel de exprimari, pe cat sunt de colorate, pe atat pot fi de explicite in modalitatea de desfasurare a faptelor.
Problema stringenta o reprezinta insa faptul ca, desi modalitatile de fraudare se bucura de o "definire explicita", lipseste "antidotul" care sa protejeze contribuabilii/agenti economici de buna-credinta, inregistrati in Romania. Un "antidot" prin care acestia sa poata beneficia de dreptul de deducere a TVA fara a fi nevoiti sa desfasoare o activitate detectivistica pentru a descoperi eventuale nereguli cu privire la toti partenerii economici situati in amonte pe lantul relatiilor comerciale, in conditiile in care practica organelor fiscale romane este de a refuza dreptul de deducere a TVA pentru motive despre care contribuabilii/agenti economici nu aveau cum sa stie in mod obiectiv.
In acest context, ceea ce ar fi trebuit sa reprezinte un pas inainte in materia legislatiei fiscale prin transpunerea legislatiei europene in legislatia nationala si prin raportare la jurisprudenta europeana reprezinta, din pacate, o ingreunare a practicilor curente. Si, mai grav, contribuabilii/agenti economici ajung sa fie pedepsiti pentru faptele altora, doar pentru ca bugetul de stat sa nu aiba de suferit.
In pofida acestei situatii, vestea buna vine deja de la instantele nationale, in sensul in care, prin solutiile pronuntate, acestea incep sa inteleaga principiul aplicarii legii nu numai in litera ei, ci si in spiritul ei. E drept insa ca, pana la obtinerea unor asemenea hotarari judecatoresti, contribuabilii afectati trebuie sa aloce mult timp si efort pe masura, prin contestarea atat a deciziilor organelor fiscale, cat si a celor penale.
Nota: (1) Hotararile Mahagében si Dávid, C-80/11 și C-142/11 din 21 iunie 2012, Bonik, C-285/11 din 6 decembrie 2012 și Gábor Tóth, C-324/11 din 6 septembrie 2012.
