1 € 4,5441 1 USD 4,2456luni 24 apr 2017
Versiune
Mobile

Interviu Dr. Richard Constantinescu: Grigore T. Popa, cel mai mare anatomist pe care l-a avut Romania/ Profesorul care a tradus in anii '40 Anatomia lui Gray

de O.B. Miercuri, 16 septembrie 2015, 7:12
- a A+
Imagine
Omis sau prezentat trunchiat de istoriografia comunista, uitat nedrept de mult si dupa 1990, Grigore T. Popa, cel mai mare anatomist pe care l-a avut Romania, e azi inca prea putin cunoscut publicului. Atat el, cat si opera sa. O mica parte a scrierilor i-au fost publicate. Insa aceste eforturi izolate n-au putut acoperi coplesitoarea dimensiune a ceea ce a lasat.


Otilia Balinisteanu: Te-a ales Grigore T. Popa sau l-ai ales tu?

Dr. Richard Constantinescu: Sunt doua directii de discutie. In urma cu 12 ani am participat, la Bucuresti, la Congresul Mondial al Medicilor Scriitori. Atunci am primit o carte, de la scriitoarea Claudia Voiculescu, care editase, impreuna cu un prof. Petre Popescu-Gogan, "Reforma spiritului" a lui Gr. T. Popa. Am citit-o; textele mi s-au parut tulburatoare. Asa ca, prin 2006, dupa ce terminasem de scris cartea Eminescu la Insemnari iesene, am avut o intalnire cu doctorul barladean Constantin Teodorescu, cu care am vorbit mult despre Popa. El mi-a dat doua volume ale lui Traian Nicola: "Valori spirituale vasluiene". La intoarcerea in Iasi, m-am uitat peste acele volume. Era un efort acolo, se vedea, dar mi s-a parut ca personalitatea lui Gr. T. Popa nu era intreaga. In fine, in acest interval (2003-2006) citisem mult despre Popa, fara a transforma aceasta chestiune intr-o preocupare constanta. Dar mi-am dat seama ca, desi Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi ii purta numele, desi in 1998 fusesem la un simpozion despre viata lui - se implineau 50 de ani de cand murise - eu tot nu stiam mare lucru despre el. A inceput sa-mi starneasca interes, mai cu seama "Reforma spiritului". Si, dupa intalnirea de la Barlad, am meditat la el. Si mi-am dat seama ca Popa este o personalitate mult mai ampla, in sensul ca preocuparile lui au fost foarte diverse: era interesat de biologie, scrisese despre invatamant, era un militant. Asa ca, in 2011, mi-am sustinut teza de doctorat, care s-a intitulat: "Gr. T. Popa - medic, scriitor si publicist".

De o vreme ma gandesc cum sa-l aduc publicului pe omul Popa. Pentru ca i-am descoperit si fateta de tata, de sot, de om al cetatii. Ultimele achizitii sunt scrisorile pe care el i le-a scris, din America, sotiei, Florica Popa. In aceste scrisori am descoperit un om diferit fata de cel pe care-l percepusem eu. Un om care pulsa de vivacitate si care isi iubea enorm sotia. De altfel, Florica Popa il ajuta la traduceri, ii facea lame de microscop. A inteles foarte bine valoarea personalitatii si a muncii lui si a facut tot ce i-a stat in puteri pentru a-l sprijini in intreaga lui activitate. Grigorel Popa, fiul sau, mi-a spus: "Tata n-ar fi fost ceea ce este azi, fara sprijinul mamei". Gr. T. Popa era si un om sever. Stranepoata lui, Oana Popa, imi povestea ca atunci cand intra in camera toti copiii inghetau. Era, probabil, un anume tip de exigenta inscris in tiparul epocii.

Rep: Cum l-ai convins pe Grigore Gr. Popa, fiul savantului, sa-ti incredinteze documentele tatalui sau spre publicare?

Dr. Richard Constantinescu: M-am intalnit cu fiul lui Popa, Grigorel, cu cateva luni inainte ca el sa moara, in 2006. L-am cautat, la Bucuresti. Stia ca publicasem volumul "Eminescu la Insemnari iesene", in memoria tatalui sau, asa ca mi-a incredintat caietele sale - de anatomie, anatomie patologica, dentistica si medicina legala, dar si unele cu notatii diverse, precum "Filosofie si filosofi", ultimul caiet pe care l-a avut in ascunzatoare, un dosar cu documente personale, un plic cu o parte dintre scrisorile lui Popa din SUA si o serie de fotografii. Apoi, restul documentelor si fotografiilor le-am cautat in arhive, la Bucuresti, Iasi, Vaslui. Mai am cateva obiecte personale, decoratii, am salvat o cutie cu lame de microscop facute de Florica si Gr. T. Popa in 1932. Un profesor de la disciplina de Biologie celulara care le-a vazut mi-a spus ca azi, in laboratoare, cu tehnica de care dispun, nu au capacitatea de a fixa aceste tesuturi, asa incat o lama sa reziste 80 de ani.

Rep: Parintii l-au vrut preot, dorinta lui a fost sa fie ofiter, a ratat obtinerea unei burse "Adamachi" pentru Facultatea de Stiinte Naturale, dar, printr-un noroc, primeste o bursa si ajunge la Medicina, domeniu in care a facut enorm. Ce era sadit, de fapt, in structura lui Grigore T. Popa, ar fi putut excela la fel in alt domeniu?

Dr. Richard Constantinescu: Cred c-ar fi excelat, da. Oricum, se considera mai mult biolog, decat anatomist, se revendica la Scoala profesorului Cantacuzino, a lui Francisc Rainer, oameni care vedeau mult mai larg notiunea de medicina, de stiinte ale vietii. De altfel, a excelat in cercetare, in scris, in tot ce a intreprins.

"E posibil ca traseul lui sa fi fost altul, daca n-ar fi ajuns in SUA"


Rep: Cred ca, lasand la o parte, sigur, structura sa intelectuala, obtinerea bursei in America a fost punctul de plecare in constructia sa ulterioara. Dar in postfata cartii "Jurnalui unui savant roman in America" spui despre Gr. T. Popa ca a fost "un om deplin". Mi-a placut mult sintagma . Ce-l facea, de fapt, deplin?

Dr. Richard Constantinescu: E posibil ca traseul lui sa fi fost altul, daca n-ar fi ajuns in SUA. Sa ne imaginam un pic. Gr. T. Popa a fost un copil orfan de mama, din Suranestii Vasluiului, crescut intr-o familie refacuta, care l-a acceptat mai greu. Primul soc al vietii a fost venirea la Iasi, la liceu. Impactul cu SUA a fost major. America anilor '20-'30 era cu totul altceva decat este acum. A intalnit oameni care i-au inlesnit aproape totul, de la invatarea limbii engleze, pe care el n-o stia, pana la contactele de zi cu zi. Societatea americana, in toate ale sale, contactul cu universitatea, cu profesorii ei, cu campusurile, l-au format, l-au instruit, l-au transformat. Cred ca a fost dezamagit de ce se intampla in Romania acelor ani si, la intoarcere, a incercat sa modifice institutiile prin care a trecut. "Omul deplin" s-a implicat temeinic pe multiple planuri. A abordat o multitudini de subiecte in scris, nu din snobism sau ipocrizie, ci cu competente reale.

Cei care au scris despre el ca om de cultura, nu l-au considerat un superficial. Cei care au scris despre el ca om de stiinta, au scris despre descoperirile sale majore si care nu se refera numai sistemul port hipotalamo-hipofizar, ci la multe altele: a individualizat detalii morfo-fiziologice privind structura biomecanica a durei-mater, circulatia craniana si lichidul cerebro-spinal, mecanostructura pericardului fibros, biologia reproducerii, caracterizand histochimic si biochimic spermatozoizii si diversele aspecte ale fertilizarii; a estimat cateva coordonate antropologice ale variantelor anatomice ale grupurilor populationale din Romania.

Rep :Pe langa cercetarile vaste din domeniul Anatomiei, Popa s-a remarcat si printr-o reala preocupare pentru reorganizarea invatamantului si a spiritului universitar, probabil si ca urmare a achizitiilor si observatiilor facute in sistemele de invatamant universitar pe care a avut ocazia sa le cunoasca gratie bursei Rockefeller. Exista azi sau a existat la vremea respectiva, in sistemul universitar romanesc, vreo adaptare practica a bogatiei de idei adusa de Popa de peste ocean si din Occident?

Dr. Richard Constantinescu: Intr-una dintre scrisorile pe care i le-a trimis Onisifor Ghibu lui Popa, din ciclul celor dedicate problemelor invatamantului, acesta spunea ca il considera unul dintre cei mai mari pedagogi si il sfatuia sa-si publice textele intr-o carte despre educatie. Asta am decis sa facem noi, la Editura "Gr. T. Popa" a U.M.F. "Gr. T. Popa" din Iasi, in viitorul apropiat. La orice schimbare ministeriala, la politizarea invatamantului, cand sesiza neajunsuri in randurile profesorimii - despre toate scria; le simtea ca nimeni altul. Era ca un seismograf. Educatia fost o preocupare constanta. In toate textele sale sunt idei legate de educatie, de invatamant. Inca din anii de dupa terminarea facultatii a publicat o brosura in care sustinea ca, in timpul studiilor, tinerii ar trebui sa citeasca, sa calatoreasca si sa nu se implice in politica, pentru ca nu au maturitatea de a intelege cum stau lucrurile. De fapt, autoanalizandu-se, el a scris despre sine ca a gresit implicandu-se in miscarile studentesti, sprijinind unele idei.

Rep Dar sistemul universitar romanesc, cel de-atunci sau cel de-acum, s-a hranit cumva din ideile lui?

Dr. Richard Constantinescu: Daca ar fi sa analizam ceea ce spunea el despre evaluari, despre faptul ca la Medicina intra prea multi studenti fata de cati putem sa ducem in teren sau din perspectiva numarului cu care poate un profesor sa interactioneze, nu considera testele o modalitate eficienta de a evalua studentul; milita pentru interactiunea cu studentul, pentru testarea anumitor aptitudini dintr-o zona a stiintei sau a medicinei. Era adeptul "universitatii fara ziduri". El spunea ca nu zidurile reprezinta Universitatea, ci oamenii.

"Toata presa interbelica il pomeneste"

Rep: Ce-l deosebea de ceilalti intelectuali ai timpului sau?

Dr. Richard Constantinescu: Multe idei, atat de la moda azi, se regasesc in scrierile lui T. Popa, chiar mai echilibrate, mai elaborate si mai bine conturate. Gr. T. Popa era cu multe zeci de ani inaintea contemporanilor lui. Deschiderea lui, puterea lui a absorbi si de a trece prin filtrul personal realitatea, l-au ajutat sa intuiasca unele lucruri pe care poate nici astazi nu suntem in stare sa le intelegem sau sa le aplicam. Daca ar fi trait acum, cu siguranta ar fi avut blog, ar fi fost activ pe retelele de socializare, ar fi tinut prelegeri difuzate pe youtube, ar fi utilizat multe dintre facilitatile tehnologiei si le-ar fi pus in slujba studentilor, dupa cum facea si cu noutatile din vremea lui.

Rep: Profesorul Popa a fost ceea ce am spune azi ca s-ar numi o voce puternica a societatii civile. Catre ce directii s-a indreptat cu precadere?
Din studentie a initiat si i-a scris ministrului Invatamantului, cerandu-i aprobarea de a organiza conferinte pentru tarani, la sate. Tinea conferinte radiofonice, la Iasi si la Bucuresti. A fost presedintele Cercului Didactic, de la Iasi, a fost presedintele Societatii de Medici si Naturalisti din Iasi, prerector al Universitatii Mihailene. In cadrul Epitropiei "Sf. Spiridon" s-a preocupat de restaurarea unor monumente, de situatia clinicilor, administrand cu eficienta fondurile Epitropiei. Scria la Insemnari iesene, iar corecturile revistei ajungeau la el, chiar si cand se afla in Anglia, ca profesor invitat; el dadea cumva girul publicarii. Sprijinea studentii, pe unii si material, mergea cu ei in excursii in jurul Iasului. In studentie a tradus Istoria Creatiei a lui Ernst Haeckel, iar in anii '40 "Anatomia lui Gray" (autor Henry Gray - n.r.) impreuna cu sotia sa. A facut enorm si in domeniul administrativ, ca decan al Facultatii de Medicina, la Iasi si Bucuresti. L-am considerat un fel de antreprenor social. Toata presa interbelica il pomeneste. Era o figura importanta a acelei vremi; nu lipseste din epoca: scria, se scria despre el, i se luau interviuri, aparea in caricaturi.

Rep: Cursurile de Anatomie pe care le tinea erau adevarate incursiuni enciclopedice. Cum se manifesta profesorul Gr. T. Popa in mijlocul studentilor ?

Dr. Richard Constantinescu: Povestea dr. Maria Golaescu, o fosta studenta de-a lui, ca era inconjurat de o aura de popularitate, mai ales dupa intoarcerea din strainatate. Studentii il asteptau pe hol. Cursurile erau exceptionale; studentii ii scriau pe biletele intrebari din diverse arii de interes. In caietele pe care le am, de la fiul lui, exista insemnari in care se observa o dinamica a cursurilor. El n-a scris o carte a sa de anatomie; considera ca daca exista tratate straine importante de anatomie pot fi studiate acelea. Era iubit de studenti, desi era foarte sever. Cei care nu reuseau sa treaca anul la Popa se transferau in Italia sau Franta si reveneau dupa ce se terminau anii I si II de anatomie. Emana severitate, dar nu una falsa. Studentii plecau convinsi ca nu profesorul a fost de vina pentru esecul lor, ci ei insisi. Mentionarile studentilor il prezinta ca pe un om integru, ca pe un profesor cu o vasta cultura, care ii indemna permanent sa se indoiasca de ce spune profesorul, sa aiba permanent niste intrebari, sa caute raspunsuri in mai multe surse. Organiza pentru studenti "Referatele de miercuri" - am un caiet al lui care chiar asa se intituleaza - cadrul in care erau puse in discutie si analizate carti de stiinta, de filosofia stiintei, pe care le primea sau cumpara din strainatate. Era un fel de atelier de discutie.

"America i-a prins bine"

Rep: Cunosti foarte bine perioada pe care a petrecut-o in SUA. Cat de transformat s-a intors in tara?

Dr. Richard Constantinescu: El a plecat cumva tulburat de faptul ca a lasat acasa o sotie insarcinata si cu un copil mic; asta se poate vedea din corespondenta cu Florica Popa. A plecat fara sa stie limba engleza, stia germana si franceza. Era prima intalnire semnificativa a lui cu strainatatea, desi se pare ca mai calatorise putin in Europa, in studentie. Totul l-a marcat. Din scrisori se observa ca voia sa inteleaga cum functioneaza mecanismul american, mediul academic, omul american sau cum se poate chivernisi cu banii. S-a schimbat, in sensul ca s-a maturizat altfel in acea societate dinamica, in contact cu cercetarile si ideile pe care le aveau cei din universitatile americane. A imprumutat ceva din spiritul acesta antreprenorial, de organizare, de schimbare, pragmatismul din Occident. El era o fire boema, iar America i-a prins bine, l-a mobilizat, i-a dat puterea sa creada ca se pot produce schimbari, daca te implici, daca stii sa-ti gasesti colaboratorii. A fost tot timpul constient ca un profesor are valoare si prin valoarea scolii pe care o lasa. Ca si dupa profesorul Cantacuzino, si in urma sa au ramas niste nume mari, Palade, spre exemplu. (George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie si Medicina, in 1974 - n.r.) .

Rep: Ce relatie a existat intre Grigore T. Popa si George Emil Palade?

Dr. Richard Constantinescu:  Popa l-a sustinut, l-a sprijinit si, in momentul in care el ar fi vrut sa se intoarca din America, sa-i fie de ajutor profesorului, pentru ca auzise ca in tara sunt niste tulburari, i-a scris si l-a sfatuit sa-si continue cercetarile si sa ramana acolo. Daca Popa ar fi actionat in mod egoist, chemandu-l in tara, si nu ar fi gandit din perspectiva castigului pentru stiinta, nu stiu daca am mai fi vorbit despre un Palade laureat al Nobelului.

Un fin observator al malformarii societatii postbelice

Rep: In celebrul ultim discurs public tinut la Ateneu, pe 15 aprilie 1947, a afirmat ca salvarea noastra, ca natie, este intoarcerea la morala crestina. A fost un discurs - sentinta? Popa s-a cladit din ideile de stanga ale vremii. Ca biolog, s-a format in Occident, fiind influentat de biologia evolutionista. Dar permanent a fost in contact cu lumea Bisericii. Era in firea sa sa vorbeasca asa, vazuse lumea, fusese pe front in Primul Razboi Mondial, toate astea il determinasera sa inteleaga complex viata. Pe urma, activitatea sa de anatomist, de biolog, cu siguranta a avut un impact asupra gandirii sale.

Rep: A avut un sfarsit chinuit si dramatic. De ce boala suferea?

Dr. Richard Constantinescu: S-a spus, la un moment dat, ca avea o boala de rinichi si ca suferea de hipertensiune arterial. Dar probabil ca de vina a fost presiunea si stresul la care a fost supus. El a observat pe viu malformarea societatii acelor vremuri, odata cu venirea comunistilor. A militat pentru repetarea alegerilor din 1946, masluite de comunisti. In Memoriile lui Ioan Hudita, Popa este mentionat foarte des; Iuliu Maniu si-l dorea ca ministru al Invatamantului.

A fost, dar, numai pentru un sfert de ora- Dupa conferinta de la Ateneu - "Morala crestina si timpurile actuale. Mai este astazi posibila credinta in Iisus Hrisos?" - a stat fugar, pe la diverse personale sau in subsolul Institutului de Anatomie din Bucuresti, hranit numai cu paine si apa. Din omul care fusese, profesor invitat la diverse universitati occidentale, citat in numeroase lucrari si tratate, aflat adesea in preajma laureatilor de Nobel, a reginei Maria, ravnit de regele Carol, care si-l dorea promotor al ideilor lui, a fruntasilor taranisti care il doreau ca membru si ministru al Invatamantului, a sfarsit intr-un subsol, in frig si foame. Toate astea au sapat in sanatatea lui.

Daca intreaga sa opera medicala, publicistica, s-ar pierde si-ar ramane numai un fragment de scrisoare cred ca ar fi de ajuns pentru a fi asezat in aceeasi categorie cu cei care au suferit in temnitele comuniste. Citez din misiva trimisa sotiei, din ascunzatoare: "suferinta asta de azi ne onoreaza si da vietii noastre un sens mai inalt. (...) daca as fi consimtit sa fac tranzactii, sa calc peste constiinta mea, azi as fi huzurit pe orice banca inalta pe care as fi voit sa ma cocot. In schimb as fi avut un suflet prostituat si o constiinta morala tulbure".

interviu realizat de Otilia Balinisteanu
1020 de afisari


Niciun comentariu
comenteaza