Ion Iliescu se declara deranjat de apelativul "bolsevic" si afirma ca nu a fost niciodata un radical, in conditiile in care sustine ca el crede in democratie, "care este o opera colectiva", "cu autori anonimi".
Acesta afirma ca este "monoton" si "plictisitor" sa auda mereu "aceeasi placa: 'Ion Iliescu, bolsevicul!'".
"De ce doar "bolsevicul"? De ce nu si "comunistul"? Suna mai fioros bolsevismul? E doar un cuvant, si nici macar de rau nu e! Cuvantul rusesc inseamna "mai mult", "mai mare". In engleza, spre exemplu, pentru o perioada de timp "bolsevic" a fost tradus ca "maximalist". Adica radical. Ceea ce, trebuie sa recunosc, nu mi se potriveste! Nu sunt un radical. Dimpotriva. Mereu mi s-a reprosat ca gandesc prea mult, ca sunt prea moale, ca nu iau lucrurile in mana, ca nu tai in carne vie! Multumesc! "Chirurgia" asta nu este de mine! Eu cred in democratie, care e opera colectiva. Cu autori anonimi!", scrie acesta, pe blogul lui.
Iata mai jos postarea acestuia, intitulata "Eu, 'bolsevicul'":
"Si cu toate astea pentru unii sunt un bolsevic! Fie! Dar sunt "bolsevic" pe banii mei, cata vreme si din taxele platite de mine sunt injurat cu sarg, pe acest motiv, la televiziunea publica, de tot felul de indivizi, care fac apologia capitalismului pur si dur, in timp ce traiesc din bani publici. Si traiesc foarte bine, sa nu le fie de deochi! Daca si cei de la televiziunile private, care ma injura tot pe motiv de "bolsevism", si-ar plati datoriile catre stat, din care s-ar putea finanta programele sociale, m-as fi impacat cu soarta: o fac pentru o cauza nobila, servesc interesul public. Dar cum n-o fac, pot sa ma gandesc ca altele sunt motivele "radicalismului" lor. Si sunt oricum, numai nobile, nu.
Un discurs aproape fascist ocupa spatiul dezbaterii publice. Discurs care este produsul unei ignorante de nimic scuzabila. Nu ne place felul in care arata societatea noastra astazi? Atunci s-o schimbam! Dar nu lipind etichete unora sau altora o vom face. Etichetele nu explica nimic, nu rezolva nimic.
Cand am aratat pericolele lui "restitutio in integrum", un cor de proteste s-a auzit pana la cer: "Bolsevicul Iliescu nu vrea sa dea inapoi casele furate de ai lui!" Culmea e ca ma injurau si aceia dati afara din casele revendicate de mafia imobiliara, pe umarul careia plangeau! Acum vedem ca totul a fost premeditat, ca jurnalisti si formatori de opinie, intelectuali publici, oameni pusi sa apere legea, au fost platiti de mafie, pentru a-si atinge obiectivele, si pentru a fura cu acte in regula sume uriase din bani publici. In schimb eu eram "bolsevic", pentru ca ma opuneam jafului premeditat!
Acelasi cor de bocitoare platite ma injura si cand atrageam atentia asupra pericolului reprezentat de destructurarea sistemului de administrare a fondului forestier. "Bolsevicul de Iliescu nu vrea sa ne dea padurile inapoi!" Acum plangem dupa paduri, si admiram muntii cheliti de vegetatie!
Sa amintesc si de pledoaria mea pentru pastrarea unui sector public semnificativ in economie, mai ales in sectorul bancar, in energie si in alte zone, monopol natural. "Bolsevicul de Iliescu, nu vrea capitalism!" Acum avem capitalism. Si nu ne place? Parca ieri a fost momentul in care eram apostrofat chiar si de muncitori si de sindicate, care vroiau musai privatizarea fabricii lor, spre pilda. Fabrica luata de un capitalist de bine, rasa de pe fata pamantului, si transformata, ca multe altele, in afacere imobiliara. Dar nimeni nu-i vinovat, in afara de "bolsevicul" de Iliescu! Care nu vrea privatizare!
Ca si democratia, si ceea ce este Romania azi e opera colectiva. Regret s-o spun: tapii ispasitori nu tin de foame! Deciziile nu le-am luat eu singur. Am avut si avem un Parlament, am avut si avem partide, avem societate civila, suntem liberi sa ne informam. Deciziile au fost luate in comun. In democratie majoritatea decide. Si isi asuma consecintele deciziilor. Democratia nu exista fara responsabilitatea fiecaruia dintre noi. Eu, "bolsevicul", asa vad lucrurile. Dar poate gresesc. Poate democratia este despre altceva. Poate este despre cei putini care profita, si foarte multi care platesc pentru a le face profitul mare. Dar, cum spuneam, eu nu asa vad lucrurile. Si nici nu le pot accepta asa, oricum as fi etichetat.
2
13
