"In Romania invatamantul constituie prioritate nationala", "Invatamantul de stat este gratuit", "Finantarea de baza a invatamantului preuniversitar se face dupa principiul "resursa financiara urmeaza elevul". Sunt doar cateva enunturi false care se gasesc intr-o Lege. Legea Educatiei. Invatamantul nu a constituit niciodata prioritate nationala, este doar teoretic gratuit, iar finantarea nu este facuta in functie de elev. De altfel, defectele sistemului se vad si se simt cel mai bine la inceput de an scolar.
Lipsa manualelor la clasele I si II este o situatie cu totul anormala pentru o tara cu pretentii europene. S-a vorbit mult zilele acestea despre absenta celebrului "Abecedar" de pe masutele elevilor de clasa I. Si pe buna dreptate. Mii de copii vor avea primul abecedar "candva" in acest an scolar. Nu se stie cand. Ministerul Educatiei se spala pe maini, da vina pe niste participanti la o licitatie care au indraznit sa se foloseasca de dreptul lor legal de a depune contestatii. Adica, ministerul care a pornit prea tarziu licitatia nu ar trebui tras la raspundere. Mai ales acum cu o luna si jumatate inainte de alegeri. Se spala pe maini si cand vine vorba despre solutii provizorii. "Sa foloseasca fise", este sugestia ministrului Pricopie. Tradus inseamna "este treaba invatatoarelor si parintilor, nu au decat sa se descurce pana apar si manualele". Fise inseamna niste foi alb-negru printate sau xeroxate. Sunt niste copii dupa imagini si exercitii care se gasesc pe internet sau carti tiparite. In unele cazuri, daca echipamentul de copiere si imprimare este de o generatie mai noua, copiii pot avea noroc sa vada si enunturile si imaginile de pe fise. In alte cazuri, pot doar intui ce se afla pe coala de hartie.
Dar cine plateste hartia si tusul? Statul, invatoarele sau parintii? Statul cu siguranta nu. Invatoarele nu au cu ce. Asa ca raman parintii. Pun mana de la mana si platesc maculatura.
In alte scoli nu s-a tinut seama de sugestia lui Pricopie legata de fise. Argumente sunt destule: sunt incomode, nu se vad bine imaginile, copiii pierd foile etc. Asa ca s-a ajuns la varianta caietelor auxiliare, cele despre care ministrul spune ca sunt ilegale. "O alta zona care are o dimensiune ilegala este vanzarea de carti, nu manuale, carti si auxiliare in scoli, vanzare care este sustinuta de unele edituri din Romania", spunea Pricopie de curand. Asa ilegala este "zona", incat editurile au inceput sa-si faca reclama si la televizor cu materialele auxiliare numai bune pentru copiii din clasele mici. Pentru caietele auxiliare, parintii scot din portofele intre 80 si 150 de lei. Suma depinde de pretentiile de la clasa. Parintii care au posibilitatea dau si banii acestia, ca doar trebuie sa invete copiii dupa ceva. Altii nu au posibilitatea. Au scos suficient pentru rechizite, nu mai au si pentru auxiliare.
Un caz aparte il reprezinta clasele pregatitoare. Pentru acestea nu sunt prevazute manuale, nici macar fictiv cum e in cazul celorlalte clase, insa exista o programa. Pentru respectarea programei trebuie materiale. Aici tot parintii trebuie sa cotizeze si sa achizitioneze ce e necesar, de la creta la dulapioare. Si din nou se ajunge la caietele auxiliare, acele obiecte declarate ilegale. Dar cum sa nu se treaca de linia legalitatii cand statul nu asigura nimic in afara de banci si tabla? Practic, gratuit nu este decat spatiul in care se invata. Cum arata acel spatiu este alta problema.
Sistemul mai are si alte hibe, tot mai suparatoare de la an la an. In unele cazuri, manualele sunt raritati si la clasele mai mari. Iata ce scria o profesoara, in prima zi de scoala, pe pagina sa de Facebook: "Astazi am dat manualele. Sunt diriginta la clasa a VI-a. Am 17 elevi in clasa. si am primit trei manuale de franceza, trei de engleza, patru de mate, patru de geografie, patru de romana - initial am crezut ca sunt sase la o privire fugitiva... - trei de biologie... cam trei-patru la fiecare materie!.. Am fost nevoita sa fac cea mai dezgustatoare discriminare si sa incep cu premiantii, pentru ca sa aleg manualele acceptabile din cele recuperate din anii trecuti pentru ceilalti copii. Am avut anul trecut o fetita ai carei parinti i-au cumparat manualele si le-a predat scolii fara sa se ezite nici macar o clipa, chiar daca erau ale ei. A fost un caz singular si nu stiu daca voi mai intalni un astfel de copil cu asemenea parinti...Si stiti ce manuale mi-au ramas? De fapt, sunt niste gunoaie!".
Alt caz. Mama unui baiat de clasa a IX care invata intr-un liceu bucurestean povesteste cum a decurs prima zi de scoala pentru fiul sau. A fost dezamagitor, spune ea. Copiii nu au primit suficiente manuale, iar cele care s-au impartit, cam un manual pe fiecare materie la doi elevi, sunt de nefolosit. Sunt atat de uzate incat foile se pot dezintegra chiar si la o simpla atingere. Parintii au pus problema achizitionarii din librarii a manualelor necesare, doar nu pot lasa situatia asa. Totusi, e cam dificila impartirea unui manual la doi elevi. Raspunsul dirigintei a fost insa dezarmant: nu puteti, ministerul a interzis cumpararea manualelor de catre parinti. O profesoara care are teama de lege. Insa, respectand legea, elevii au de suferit. Nu au manuale. Dar tot legea spune ca "statul asigura finantarea de baza pentru toti prescolarii si pentru toti elevii din invatamantul general obligatoriu". In cazul de fata, profesoara face exces de zel in respectarea legii, in timp ce statul o ignora. Legea mai spune si ca "pentru finantarea educatiei nationale se aloca anual din bugetul de stat si din bugetele autoritatilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut". In realitate, pentru 2014 cu chiu cu vai s-au alocat 3,7% din PIB.
Asadar, in invatamantul de stat, gratuit este doar spatiul in care se invata, insa in multe cazuri si acela este semi-gratuit. De multe ori, parintii sunt nevoiti sa faca o cheta pentru zugravirea peretilor sau pentru raschetarea si lacuirea parchetului din salile de curs. In caz contrar, copiii vor invata in sali insalubre. Statul mai investeste pe ici pe colo pentru a avea si niste scoli de dat exemplu, mai ales atunci cand oficialitatile participa la festivitatile de deschidere de an scolar.
In plin scandal al lipsei manualelor, mai vine si Victor Ponta cu o declaratie total neinspirata: "Nu stiu daca mai e vreun copil, chiar si de clasa I, care sa nu stie sa umble pe computer, sa nu aiba telefon cu Internet". Cine ar putea crede ca in Romania toti copiii de clasa I au telefon cu internet in conditiile in care in august 2012, existau 98.871 gospodarii neelectrificate, amplasate in 2.237 localitati (n.red. datele Ministerului Economiei)? Chiar si in gospodariile electrificate, cati copii de clasa I au telefon cu internet? Sau cati au calculatoare? Cati parinti isi permit sa finanteze scoala asa-zis gratuita? Poate si din cauza nefinantarii de catre stat a "invatamantului de stat care este gratuit", in perioada 2011-2013, abandonul scolar a depasit 16% la categoria de varsta 18-24 de ani, in 4 dintre cele 8 regiuni ale Romaniei.
In aceste conditii este greu de crezut ca va creste calitatea invatamantului prea curand. Intr-o tara in care chiar Guvernul ignora educatia, incalcand principiile legii, nici respectul pentru scoala nu poate creste prea mult. Guvernul este unul dintre modele, chiar si pentru copii.
- Daca ati intalnit situatii similare cu cele povestite aici, va invitam sa le prezentati in comentarii
0
8
