La implinirea celor doi ani scursi de la referendumul esuat de demitere a lui Traian Basescu, desfasurat sub sloganul mobilizator "dreptate pana la capat", Guvernul Ponta ofera exemplul ministrului justitiei. Robert Cazanciuc a mintit, cu indarjire, pana la capat. In mod normal, acesta ar trebui sa fie capatul si sa demisioneze. Ministrul justitiei nu a tras o minciuna nevinovata. A incercat sa tromboneasca opinia publica luni de zile sperand ca va putea sterge urmele unei posibile complicitati penale. Din nefericire pentru el, a negat ca a propus-o in septembrie 2013 pe Elisabeta Ponea la o functie importanta in DNA cand deja era prea tarziu. A apucat sa lase in urma destule dovezi asa ca astazi, cand ele ies la iveala, a devenit cu atat mai suspect.
Personal, am convingerea ca ministrul justitiei, Robert Cazanciuc, nu a actionat de capul sau. Nu cred ca are, in general vorbind, vreun cuvant de spus in guvernul Ponta. A girat absolut toate ororile anti-justitie ale majoritatii parlamentare. Greu de crezut ca decizia de a trimite la CSM propunerea ca procurorii Bocsan, retras din dosarul Dragnea si Ponea, sustinuta puternic de baronul Duicu, sa ocupe doua functii cheie in DNA putea fi luata fara aprobarea premierului Victor Ponta.
In primul rand, pentru ca sunt functii de conducere foarte importante. In al doile rand, pentru ca toti baronii si penalii din PSD il somau pe Victor Ponta, in toamna anului trecut, sa decapiteze DNA. Ca din intamplare, cele doua propuneri satisfaceau perfect dorinta baronilor in frunte cu Dragnea de a-si planta oameni de incredere in pozitii cheie. Insa cum spuneam, numirea procurorilor sefi era o decizie in primul rand politica si abia apoi tehnica.
Din punct de vedere strict formal, raspunderea pentru propuneri ii revine ministrului justitiei. Premierul nu are, prin lege, atributii in acest sens. Ministrul justitiei este cel care transmite CSM propunerile de procurori-sefi pentru avizare. Ele ajung apoi la seful statului, care-i numeste in functii. Asadar, ministrul Cazanciuc are obligatia de a lamuri cum a aterizat numele Elisabetei Ponea pe biroul sau. I l-a soptit premierul Victor Ponta la ureche, i-a transmis baronul Duicu un biletel sau, asa cum a sustinut in mod neadevarat, a fost doar unul din numerosii procurori testati pentru functiile din DNA.
Pentru a lamuri lucrurile pana la capat, nu putem trece atat de usor peste Victor Ponta si Robert Cazanciuc. Nu poate fi trimis in judecata Adrian Duicu sub acuzatia grava de trafic de influenta, tocmai pentru ca incerca sa-i aranjeze Elisabetei Ponea, iar cei care au facut efectiv propunerea sa nu fie deranjati cu mici intrebari. Mai ales ca, repet, au mintit, un motiv in plus de a-i pune pe lista suspectilor.
Jurnalistul Catalin Prisacariu scrie pe Facebook ca "DNA a deschis un nou dosar (separat de cel al lui Duicu) pe numele ministrului Robert Cazanciuc. Dosar în care, deocamdată, nu a început urmărirea penală împotriva lui Cazanciuc (cum Cazanciuc e ministru, pentru urmărire penală e nevoie de un acord de la președintele Traian Băsescu și nu știm ca, pînă acum, DNA să fi cerut acel acord de la Cotroceni).Foarte curînd, însă, Cazanciuc va fi chemat la audieri la DNA." Vom vedea.
Din nou: pana la clarificarea cazului, ar fi intelept ca ministrul justitiei sa-si prezinte demisia. Putin probabil ca premierul Victor Ponta isi va demite ruda prin alianta. Sotia lui Cazanciuc este verisoara premierului. Dar ar fi un dezastru pentru credibilitatea functiei sa se comporte ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. De inteles ca Victor Ponta nu poate pune in discutie demisia/demiterea ministrului justitiei taman azi, in ziua simbolica (doi ani de la "dreptate pana la capat") in care solicita formal sprijinul PSD in a-i sustine candidura, eveniment organizat la Craiova, centrul anti-basismului in 2012. La ora cand scriu, Ponta tocmai vorbeste despre justitie, stat de drept etc...cu un ministru al justitiei mincinos in guvern.
Asa cum Ponta l-a demis pe seful DGIPI, Gelu Oltean, (suspectat ca trafica informatii si negocia functii cu politicieni) aflat in directa-i subordine, asa ar putea proceda si cu Robert Cazanciuc, ministrul care a dat curs unui presupus trafic de influenta al unui baron local. Cu un ministru de justitie mincinos, Romania isi pierde credibilitatea afara, la Bruxelles si la Washington. Nu poti pretinde ca te lupti pe bune coruptia cand ea ajunge pe masa ministrului justitiei, la usa premierului si in familia presedintelui. Asa se dilata imaginea unei tari in metastaza.
Sa zicem ca politicienii mint deoarece asa sunt obisnuiti. Dar premierul Victor Ponta nu este un exemplu chiar de urmat, cu atat mai putin de ministrul justitiei chiar daca sunt rude. Justitia cauta aflarea adevarului. Un ministru atat de perseverent in minciuna contrazice insasi ideea de justitie. Dar publicul nu este orb si surd.
Avem deja prea multe situatii de oficiali compromisi public, uitati bine-merci in functii. Laura Geogescu de la CNA, fostul ministru al justitiei, Chiuariu, condamnat definitiv pentru coruptie dar inca parlamentar, Fenechiu care a plecat la puscarie aprope direct din minister etc etc. Cu totii au contribuit, alaturi de multii altii inainte lor, din guvernele anterioare, la slabirea increderii publice in autoritate, in stat, la destramarea tesutului social. Si da, inclusiv anchetarea fratelor presedintelui, a avut dublu efect: a intarit poate increderea in institutii ca DNA si SRI, dar a afectat imaginea institutiei prezidentiale.
Publicul se simte dezarmat mai ales in fata cazurilor de coruptie sfidatoare. A vedea zi de zi cum unui unui grup restrans de la varful puterii totul ii e permis, cum standardele coboara tot mai jos, mult sub limita suportabilitatii si bunului simt, nu face decat sa adanceasca ruptura dintre stat si societate.
Desigur, politicienii pot intinde coarda, se pot sustine unii pe altii chiar si cand sunt prinsi cu minciuni flagrante cum a patit ministrul justitiei. Insa raul facut unei tari intregi este mai mare decat isi pot imagina in lipsa lor de responsabilitate. Nu intra in suferinta doar autoritatea si credibilitatea statului, ci un intreg organism social paralizeaza, refuza sa mai coopereze. De la boicot fiscal, la dezinteres fata de problemele societatii sau refuzul de a actiona in situatii limita, cum ar fi mobilizarea la un eventual razboi, toate comportamentele evazioniste au la origine sila de un sistem corupt.
Ar merita privita cu mai multa atentie reactia populatiei din Ucraina in fata mobilizarii. Asta se intampla cand coruptia sapa atat de mult la temelia unui stat incat ii distruge tesutul social: cetatenilor le dispare sentimentul apartenentei la natiune, se desolidarizeaza si refuza, pe buna dreptate, sa-si mai exercite obligatii fundamentale. Oare cum ar reactiona romanii azi in caz de mobilizare? Ar refuza in masa, cum fac cei din ucraina? Cel mai probabil da, vedeti si argumentele unor psihologi.
Politicienii vor deconta intr-o buna zi toate sfidarile si dispretul manifestat in ultimul sfert de veac fata de interesul general. Sistemul nu mai poate functiona prea multa vreme daca ruptura dintre stat si societate va continua sa se adanceasca. Deja a atins dimensiuni catastrofice.
1
14
