In tara traficului de influenta generalizat, unde toate problemele "se rezolva" cu conditia sa "cunosti pe cineva" sau sa "dai unde trebuie", s-a ajuns, inevitabil, la varf: la presedinte si la premier. Bercea Mondial i-a dat bani fratelui presedintelui sa "vorbeasca cu Traian" ca sa-l scape de inchisoare, iar baronul Duicu a incercat sa-si rasplateasca un prieten cu niste functii aranjand treburile prin guvern, drept rasplata pentru niste interventii in justitie. Jenant, revoltator, scandalos, etc. Nu va mai indignati atat. Toata tara functioneaza cam asa, trei sferturi din cunoscutii dvs procedeaza exact la fel, iar parintii nostri ne-au crescut in faimosul regim PCR, adica Pile, Cunostinte, Relatii.

Dan TapalagaFoto: Hotnews

Putini de tot au refuzat integrarea in sistem, platind in general cu izolarea sau cu stampila de "prost" in frunte. Cu aceasta nobila educatie, cu aceste alese radacini si glorios trecut, in realitate nimeni nu prea are chef de anticoruptie de-adevaratelea. Sa nu exageram: putini cred cu adevarat in justitie si alte maximalisme etice, vanturate de un grup ultra-minoritar din politica, societatea civila si cateva institutii cheie, si acestea puternic sustinute de afara.

In tara dublului discurs, unde una se spune si alta se face, toti latra la televizor principii, fraze goale, in rest fiecare se descurca cum poate. Ascultati inca o data inregistrarile cu Laura Georgescu de la CNA, chintesenta gandirii stricate care a infestat societatea de sus pana jos: "Cum crezi că merge-n România? Merge ceva legal? Să mă duc şi să zic: nu vă supăraţi, uitaţi am şi eu o lege. Pot să, la umbra ei, să-mi fac treaba? Nu. E, du-te dracu’ atuncea! Vin şi te şantajez, ce vrei să fac?". Realizati, cred, ca vorbeste insasi sefa unei institutii menite a fi tocmai jandarmul eticii in audio-vizual.

Lucrurile aratand atat de prost, evident ca prea putini cred in sine lor ca Traian Basescu n-a comis, dupa cum arata lucrurile azi, nici un trafic de influenta, ca n-a miscat un deget la rugamintile fratelui sau sau ca nu stia ce invarte cu alde Bercea. Pei mai multi ii doare in cot ca Duicu se ocupa cu traficul de influenta direct din cladirea Guvernului, de la usa premierului. In locul lor, cati n-ar fi facut altfel? Cine n-ar trage sfori odata ajuns pe culmile puterii pentru a se capatui? Stiu, stiu, stiu, deja v-ati inrosit de indignare. Vi s-a urcat sangele in cap, va simtiti vexati. Sunteti gata sa tipati ca exista o Romania cinstita, de bun simt, la locul ei. Serios? Unde e?

Unde s-a ascuns in toti acesti ani Romania celor drepti cand borfasii au ajuns sa faca legi in Parlament pentru ei? De ce accepta cealalta Romania cu atata lejeritate situatii revoltatoare care in orice alte tari ar genera proteste in strada, indignare civica, o reactie cat de mica? Cum e posibil sa avem azi condamnati penal cu sentinte definitive in Parlament si nimeni, nici macar alegatorii din colegiul parlamentarului corupt, sa nu-i ceara zilnic demisia? De unde atata nepasare si resemnare daca musteste cinstea si corectitudinea undeva in straturile superioare ale poporului? Cum au ajuns borfasii sa ne conduca si sa ne spuna ce e bine si ce e rau?

De remarcat apoi diferenta de tratament, strigatoare la cer. A cere demisia presedintelui pentru faptele altuia, dar a te face ca nu vezi faptele premierulului petrecute in biroul lui, cu contributia lui este deja rea credinta. In cazul presedintelui, nu dispunem de nici cel mai vag indiciu sau cea mai mica proba ca a comis trafic de influenta. Dimpotriva, toate datele arata ca Bercea Mondial a avut parte de o judecata corecta, a ajuns la inchisoare, i s-a marit pedeapsa in recurs. Strict in acest caz, ce i s-ar putea imputa, asadar, presedintelui? Parlamentul si un partid de opozitie voteaza pentru demisia presedintelui, dar continua sa-si apere zilnic toti borfasii dovediti sau intrati pe mana procurorilor. Ce-i asta?

In cazul premierului, totul pute dar e liniste. Rareori isi mai aminteste cineva de Duicu. In referatul procurorilor scrie negru pe alb ca Victor Ponta l-a convocat telefonic pe seful politiei la Guvern pentru o intalnire cu baronul de Mehedinti, aflat si el in arest, dar premierul neaga ca a facut-o. Apoi, exista din cate aud probe zdrobitoare ca ministrul justitiei, Robert Cazanciuc, a mintit fara jena cand a spus ca n-a propus-o pe Elisabeta Ponea, sotia protejatului baronului Duicu, la un post cheie in DNA. Avem, asadar, un sir lung de indicii si probe care tradeaza un comportament vinovat, complicitatea unor oameni importanti din guvern, in frunte cu premierul, la actul de trafic de influenta imputat de procurorii DNA baronului de Mehedinti, Adrian Duicu.

Cel putin pentru minciunile sfruntate, ministul Cazanciuc ar trebui sa demisioneze sau sa fie demis. Un ministru de justitie prins cu minciuna intr-un caz de coruptie pare cam mult chiar si intr-o tara ca Romania. Opozitia a anuntat ca va depune motiune simpla pe tema cazului Duicu pentru a se lamuri ce si cum. Tot e ceva, dupa saptamani intregi de tacere si apatie, dar in continuare nu-si prea bate nimeni capul cu Victor Ponta.

Cazul "traficantilor de influenta" Basescu si Ponta sunt elocvente pentru gradul de manipulare, starea de confuzie si de indiferenta din societatea romaneasca. Sunt definitorii si pentru un mod comun de actiune, atat de raspandit incat traficul de influenta, adica rezolvarea unor probleme personale peste lege, il gasim peste tot in sferele puterii, pana si in biroul premierului sau in intimitatea presedintelui.

De subliniat, din nou, ca intre cele doua cazuri sunt diferente de la cer la pamant. Basescu a declarat public ca intre fratele sau si justitie alege justitia, in timp ce pota Ponta a luat apararea tuturor baronilor iar majoritatea PSD torpileaza justitia in Parlament de cate ori are ocazia. Dar intr-o lume rasturnata cu susul in jos, Basescu isi incheie mandatul marcat de un scandal urat, menit sa-i compromita tocmai marea realizare a mandatelor sale, eliberarea justitiei. Asta in timp ce Victor Ponta este impins cu forta sa-i ia locul, avand un singur mandat din partea baronilor: anihilarea justitiei. Ce are de spus Romania cinstita?

Spre deosebire de acum zece - douazeci de ani, sistemul functioneaza si se intoarce, iata, cumplita ironie, chiar impotriva celui care l-a eliberat, dar pentru cat timp i se va mai permite libertatea de azi? Si de ce nu vedem inca schimbari semnificative in societate, de ce traficul de influenta, mita, aranjamentul pe sub masa contra unor beneficii personale s-au conservat perfect ca mod de viata in ciuda riscurilor evidente de a infunda puscaria? Poate copiii nostri vor invata ceva din tot ce s-a intamplat in acesti ani pentru ca ei macar sa gandeasca altfel.