E greu sa spui ca reuseste sa lumineze ceva pentru ca miza nu e clara si nici nu poate fi. Ozon nu isi propune din start sa demonstreze ceva. Psihicul adolescentilor e ca Groapa Marianelor. Regizorul-scenarist si-a propus mai degraba o poveste de crestere, urmarindu-si eroina, Isabelle (Marina Vacth), de-a lungul a patru anotimpuri (si patru cantece ale lui Francoise Hardy: "L'amour d'un garcon", "A quoi ca sert", "Premiere rencontre" si "Je suis moi".)
Rezultatul e un film a carui taietura eleganta e in ton cu existenta lejera si placuta a familiei lui Isabelle, o familie burgheza care isi face vacantele pe Riviera si care locuieste in Paris intr-un apartament ingrijit, de unde fiica cea mare pleaca in fiecare dimineata la un liceu bun, unde invata limba germana.
Mama (Geraldine Pailhas), care e divortata si recasatorita cu un barbat cumsecade (Frederic Pierrot), pretinde ca are o relatie buna cu Isabelle careia ii lasa mai mult sau mai putin discret prezervative la oglinda de la baie, semn ca la 17 ani are de-acum binecuvantarea materna ca sa-si inceapa viata sexuala.
Si Isabelle o incepe cu un neamt blond si insipid pe care il cunoaste la mare. Momentul cu pricina e figurat de Ozon intr-un mod care, pe hartie, ar suna pretentios: prinsa in actul sexual la care participa cu aceeasi expresie detasata pe care o are tot filmul, Isabelle se imagineaza privindu-se din exterior.
Este ceea ce face tot filmul si mai ales cand, cu aerul glacial si profesionist al unui ucigas in serie sau al unei business woman, schimba tenisii pe pantofi cu toc pentru a se intalni in hoteluri cu clientii carora le cere tarife tot mai mari.
Pentru Isabelle sexul pe bani devine un drog. Nu pentru ca l-ar savura. Un psiholog ar putea explica relatia pe care ea o are cu banii pe care ii obtine pentru sex. Oricum, momentul cel mai interesant al filmului e intalnirea - scurta- cu un psiholog (interpretat de Serge Hefez, psiholog adevarat cu care Ozon s-a si consultat pentru film), unde sunt plasate cateva seminte pentru o intelegere mai profunda a povestii.
Dupa aceasta intalnire - la care Isabelle ajunge cu de-a sila, pentru ca la un moment dat, dupa ce un client de-al ei moare, politia o descopera -, vom deveni mai atenti la ce spun personajele si la cum se comporta, ca si cum atitudinea binevoitoare, dar ferma a psihologului ar fi deschis si in noi niste usi.
Cel mai bine vom rezona la metafora banilor. In anotimpul in care se prostitueaza dupa orele de scoala, Isabelle ii tine teanc in dulap, fara sa-si cumpere nimic. Daca am retinut bine, intelegerea cu psihologul e sa plateasca terapia cu acesti bani. Oricum, nu vrea sa renunte la ei. Sunt banii ei.
Cand, intr-o seara, face baby sitting pentru niste prieteni de familie, momentul platii de dupa rezoneaza si pentru noi - ca si pentru personaje, in aceleasi coordonate.
Sa nu credeti, insa, ca Ozon sta cu rigla si masoara punctul de fuga al psihicului eroinei. In ciuda celor spuse mai sus, lucrul cel mai seducator - si mai periculos, in acest film e aparenta lui lipsa de motivatie etica. Ozon nu judeca pe nimeni. Isabelle e, in acelasi timp, manipulator si victima. Esti tentat sa fii si sa nu fii de partea ei.
Aceasta moliciune provocatoare ni-l aminteste pe Ozon din filmele sale mai vechi, "Swimming Pool sau "Sous le sable, in care - nu intamplator - juca Charlotte Rampling. Marina Vacth pare sa fie e o noua muza, o noua Charlotte Rampling cu care imparte aerul insondabil si detasat.
"Une sur lautre (cum ar spune coana Chirita!), "Jeune et jolie nu te lasa sa-l citesti din prima. Spune mai mult decat arata, dar acesta e doar varful aisbergului. Corpul sau ascuns in profunzime e tocmai ceea ce cladeste fiecare spectator in capul lui, dupa ce a plecat din sala.
Aceasta e "schema unui film adevarat, revers nu doar al codului estetic al autorului, ci si al unui cod moral care il face sa recunoasca ca nu poate sa desluseasca cu totul sufletul unui adolescent.
Nici Gus Van Sant nu poate, dar si filmele acestuia reusesc sa sugereze o cale de acces dupa ce au preluat forma ermetica si vaga a psihicului eroilor. Dintr-o data, in acea forma infasurata, undeva se deschide un orificiu.
"Tanara si frumoasa"/"Jeune et jolie" de Francois Ozon, cu Marina Vacth, Geraldine Pailhas, Frederic Pierrot, Fantin Ravat, Jihan Leysen, Charlotte Rampling. Premiera romaneasca 25 aprilie 2014
0
2
