„Sexul povestit celor mici“, o carte bine vinduta in Spania, a ajuns si in librariile romanesti. Prilej pentru o dezbatere pro si contra printre psihologi.
Pentru multi parinti romani, educatia sexuala a copiilor inseamna povesti cu barza si multe minciuni fara nici o legatura cu realitatea.
Parere pro
Unii psihologi spun ca este o metoda riscanta, cu efecte nefaste pe termen lung. „Ne nastem cu organe sexuale si este normal sa avem tendinta de a fi foarte interesati de acest aspect. Si unui copil de 3 ani, daca ii explici ca acestea sint lucruri pe care le fac doar adultii, intelege. Multi parinti nu le spun adevarul pe motiv ca oricum nu inteleg, ceea ce nu este adevarat.
Copilul, intuitiv, va sti despre ce e vorba. Nu priviti copilul ca pe o papusa, ci ca pe o fiinta care are organe sexuale.
Copilul va sti ca are asemenea organe, dar si ca sint lucruri pe care nu trebuie sa le faca inca“, ne sfatuieste Cristiana Levitchi, psiholog si psihoterapeut la Spitalul de Copii „Victor Gomoiu“ din Bucuresti si in propriul cabinet individual.
Si contra
“Educatia sexuala este prematur sa fie introdusa in gradinita pentru ca virsta nu permite acumularea unor astfel de informatii intr-un mod adecvat. Pot aparea tot felul de distorsiuni mai ales la nivel afectiv pentru ca pot provoca pentru unii copii adevarate traume, cea mai grava fiind repulsia si indepartarea fata de modelul patern.
In cazul fetitei, pot aparea temeri legate de actul de agresiune al penetrarii, iar mai tirziu va avea probleme cu partenerii de sex opus. Lucrurile nu stau mai bine nici pentru baieti pentru ca il pot simti pe tatal lor un pericol pentru integritatea mamei”, ne explica Stefania D. Nita, psiholog la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie Bucuresti.
Studiile arata ca intre 0 si 6 ani copilul resimte actul sexual ca fiind un act de agresiune. Abia dupa virsta de 7 ani parintii si invatatorii pot incepe sa vorbeasca cu copilul, sa-i explice cum se face dragoste.
